Libertatea anunţa ieri, într-un articol, că mărimea medie a penisului la nivel mondial e de 12,8 cm. Ieri ne-a plăcut Libertatea, mie şi băieţilor din redacţie. Ni s-a părut un ziar serios, informat, cu surse beton şi cu statistici de o acurateţe remarcabilă. Am glumit cu toţii detaşat pe acest subiect, am făcut poante bune, de macho modeşti, şi i-am luat la băşcălie pe chinezii ăia mulţi care ne trag media în jos (dar o băşcălie uşurică, înţelegătoare, din poziţia acelora aflaţi peste medie care îşi permit să facă miştouri dulci, empatice, de ăia aflaţi sub ea).

          Astăzi, însă, ştirea de pe prima pagină din Libertatea a căzut ca o ghilotină care taie capete de penis: românii sunt pe locul doi în Europa în ceea ce priveşte mărimea penisului, cu o medie de 15,9 cm. Azi nu-mi mai place Libertatea. Dacă ştirea de ieri avea un aer profesionist, de studiu de caz aprofundat, asta de azi mi se pare că ziarul a căzut din nou într-un senzaţional ieftin şi neavenit. Păi cum, dom’le, ăsta-i subiect de cotidian serios? Cum să vorbeşti despre mărimea pulii într-un ziar pe care-l citesc femeile şi copiii? Şi, mai ales, cum să vorbeşti de mărimi atît de mari?

          Acum să presupunem că Libertatea are dreptate şi că românii chiar o au, în medie, de 16 cm. Se pune, desigur, întrebarea “de ce”? Primul lucru care îmi vine în minte, este că aşa a vrut Dumnezeu. Şi îmi amintesc de bancul ăla discriminatoriu (jos intoleranţa, băăă!) în care ardeleanul, mai molcom din fire, ajunge ultimul la Dumnezeu atunci cînd s-au împărţit calităţile şi, mă rog, defectele pentru fiecare popor în parte. Iar Dumnezeu ridică din umeri şi-i zice: “Ardelene, îmi pare rău, dar nu mi-au mai rămas decît frumuseţea şi prostia; ce-ţi alegi?” Ardeleanul “cujetă” oleacă şi apoi rosteşte împăcat: “No, dă-mi, Doamne, prostia, că frumuseţea-i trecătoare…” Ei bine, bancul e bun, dar nu tocmai adevărat, se pare. Eu cred, mai degrabă, că atunci cînd Dumnezeu a împărţit darurile astea, românul a venit primul, cu o zi înainte (obişnuit să stea la coadă, deh), iar Dumnezeu i-a zis: “Române, văd că eşti un om serios, ţinteşti sus, drept dovadă faptul că ai venit în mare grabă să-ţi alegi o calitate care va defini naţia ta de acum pe vecie. Fiindcă ai venit primul, poţi să-ţi alegi orice: inteligenţă, perseverenţă, creativitate, distincţie, forţă, nu contează. Tu spune cum vrei să fii, iar eu te fac aşa, pe tine şi pe tot neamul tău.” Românul a ascultat scărpinîndu-se în nas nesfîrşita listă de calităţi şi virtuţi din care îşi putea alege, apoi, cînd Dumnezeu a terminat, s-a uitat în stînga şi-n dreapta ca emoticonul ăla de pe mess (:-s) şi a zis: “Ştii, Doamne… eu aş vrea să am pula mare”. Dumnezeu a crezut că nu aude bine, a scuturat din cap de mai-mai să-i cadă aura (:-o), dar a comentat, înţelegător şi bun cum numai Dumnezeu poate fi: “Bine, măi, române, de-acum înainte o s-o ai mare. Dar, uite: pentru că ai venit primul, ai dreptul să-ţi mai alegi o calitate, orice vrei tu, pe lîngă asta. Ce să fie?” Românul nostru s-a scărpinat la bărbie (:-?), apoi a ridicat din umeri (:-??) şi a zis: „Păi, nu, cam asta ar fi… altceva n-aş vrea, mulţumesc. Eventual, dacă se poate, s-o am ŞI MAI mare...” La care Dumnezeu, nervos, i-a tras un şut în cur şi a tunat: „Mai du-te-n Pula Mea cu pula ta cu tot!”. Şi, de atunci, românii o au mare şi atît.

          Mai am o variantă, cea din perspectivă darwiniană, care explică mărimea penisului la români. Nu vă speriaţi, e mult mai scurtă şi, aş zice, logică. Ştiţi cum natura are tendinţa de a compensa sau, mă rog, de a-şi înzestra vieţuitoarele cu adaptări la mediu care să le permită supravieţuirea? Şi care-i primul scop al bărbatului, întru supravieţuire şi huzur? Să aibă femei. Dar cum să aibă femei românii, care-s mitocani, proşti, aroganţi, burtoşi, beţivani şi săraci? „Luaţi pulele astea de-aci, a zis Natura, poate vă ajută la ceva…”