M-am bucurat azi, când am descoperit, pe site-ul Dilema Veche, arhiva completă a rubricii mele preferate din revistă, “Cu ochii-n 3,14″. V-o recomand călduros, o găsiți aici: http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=arhiva&s=12 Mărturisesc că această rubrică era motivul principal pentru care cumpăram Dilema Veche acum ceva timp. Mai citeam și câteva articole ai unor autori care-mi plăceau, ce-i drept. Dar terminam repede ce mă interesa (a se citi “ce înțelegeam”) și, brusc, Dilema Veche devenea inutilă. Nici nu puteam să mă uit la fiță pe poze, să mă dau inteligent în tren sau în metrou, că cine dracu’ a mai auzit de Dilema? De fapt, nici cu Cațavencu nu prea mai pozezi bine în elitist neînțeles, dacă stau să mă gândesc bine. În zilele astea, care în viitorul suficient de apropiat vor fi de tristă amintire, există un singur lucru care te-ar face să dai impresia unui snob intelectual în metrou: să citești pagina de cultură de la Cotidianul. Și-ar mai fi unul: să NU citești paginile cu femei dezbrăcate din Libertatea. Ba chiar să le ocolești cu îndârjire.

Altfel, seara acestei zile m-a găsit într-o postură pe care, conștientizând-o într-un târziu, am găsit-o amuzantă: mâncând semințe și citind Dilema Veche în redacția Cațavencu, în așteptarea unui meci de fotbal. Sunt, cum ar veni, un țăran cu clasă.