Emisiunea Surprize-Surprize suferă de paradox (aşa-i că sună a boală?!). Şi noi suferim odată cu ea. Cea mai tâmpită şi mai amuzantă parte a emisiunii (repet) SURPRIZE-SURPRIZE este (surpriză!) completa LIPSĂ a surprizelor. Atât poveştile cât şi deznodămintele lor sunt într-un asemenea hal de previzibile încât pot fi intuite fără mari eforturi de orice cetăţean cu IQ (măcar) mediu care urmăreşte 10 minute din emisiune. Îmi imaginez cu groază performanţele la care probabil au ajuns fanii emisiunii. Cred că deja au început să ghicească sexul, zodia şi ţara din care vin rudele (pe care cred că organizatorii au început să le ia de la capăt, că nu se poate să nu fi terminat toţi românii din diaspora până acum). Bănuiesc că sunt şi case în care se fac pariuri : care din rude va plânge prima? Sau : câţi dintre sponsorii enumeraţi de Andreea la sfârşitul “momentului” (care, cumulându-şi forţele financiare într-o impresionantă demonstraţie de filantropie, i-au cumpărat rudei din străinătate un bilet de avion dus-întors) sunt firme de mezeluri?                    

          Zâna însăşi a început să aibă dificultăţi în mimarea surprinderii. Iată o discuţie (aproximativă)  pe care Andreea a purtat-o în ultima emisiune cu un cuplu clar traumatizat, ea – cu lacrimi în ochi, el – cu scaun în rotile… ăăă… în scaun cu rotile, mă scuzaţi. ZÂNA ( jovială, aşteptând parcă o poveste de dragoste amuzantă, uşoară, de vară) : “Şi… cum v-aţi cunoscut?!”. Tipa ignoră tonul vesel al gazdei şi zice ceva de genul : “cam nasol, el era în comă, cu 1% şanse de supravieţuire”. Aoleu!!! Zâna cască puţin gura a mirare şi schimbă imediat registrul. Află că tânărul a fost victima unui accident rutier. Devine gravă, patetică, duioasă, zână bună : “Cum s-a întâmplat? Erai pe trecere sau în maşină?” ( sanchi, nu ştie, deja tremură toată de emoţie aşteptând răspunsul). EL : “În maşină…”. Dar Andreea nu se lasă şi vrea să sublinieze că ea habar n-are cine-i domnu’, ce a păţit şi ce vrea de la ea. Următoarea ei întrebare atinge cote paroDistice : “Erai la volan sau pasager?”. “Pasager”, zice tânărul cam nedumerit. De data aceasta, zâna face o alegere bună renunţând la întrebarea de care ne temeam toţi (“Stăteai în spate sau pe locul mortului?”) şi trece la bla-bla-urile de rigoare. Spre deosebire de clasica reîntâlnire (care se desfăşoară mereu la fel), faza cu întrajutorarea invitaţilor e cu vreo 2% mai imprevizibilă. Pariurile din case se înteţesc. Oare ce-i va da amărâtului?! Ei bine, ce credeţi că a primit tânărul aflat în cărucior?! Nu, nu un Playstation şi nici o minge de fotbal cu mânere. Cine a zis “o bicicletă”?! A, făceaţi mişto?! Păi nu, că fix o bicicletă i-a luat! Una medicinală, ce-i drept… Mai mult,aceasta a fost adusă în faţa tânărului în aplauzele asistenţei, după care un malac făcut numai din muşchi s-a urcat pe ea şi a început să pedaleze sprinten, cu un zâmbet tâmp pe chip. Şi, ca să fie totul în regulă, Andreea l-a asigurat pe tânăr că asistentul ei îi va arăta în culise CUM SE FOLOSEŞTE bicicleta! Cum adică?! Câte moduri de a folosi o bicicletă există?! Am schimbat repede, de teama unui eventual răspuns. Dar mă întreb şi acum : oare îl punea să pedaleze cu mâinile?!