Na că se termină şi bacu de anu’ ăsta. Sau, mă rog, mai e sportu’, da’ dă-l dracu’, că ăla nu e de gândeală şi de toceală nici atât. La fugă (măcar de carte), sărituri (măcar peste limitele bunului simţ) şi la aruncat, lovit sau prins mingi s-or pricepe şi liceenii noştri. Cică fu greu la română. Din alea 100 de variante ştiute de dinainte a picat, culmea, una! Unii se plâng : erau 1% şanse să pice varianta aia, ce ghinion! Dovadă că matematica le merge, la logică stau mai prost, da’ lasă, că aia nu e materie de bac. Şi, în fond, la cât citesc adolescenţii azi… exista vreo variantă UŞOARĂ la limba română?! Din moment ce programa nu conţine (încă) operele unor iluştri scriitori ca Paulo Coelho sau Dan Brown (şi încă nici de ăştia n-au auzit toţi), bănuiesc că nu.

          Cel mai înspăimântător lucru nu e însă că cei mai mulţi tineri (a se citi „aproape toţi”) resping cu înverşunare orice formă de cultură sau de artă autentică. Şi nici că trăiesc într-o lume în care dacă ai la activ mai multe cărţi decât „femei” (la băieţi) eşti ruşinea grupului; la fel în cazul fetelor, dacă au mai multe lecturi decât perechi de cercei. Nu trebuie să ne mai sperie prea tare nici faptul că mai degrabă întrebi un licean în ce zodie e Justin Timberlake decât care-i capitala ţării în care locuieşte. Sau că dacă-l întrebi cine-a fost Martin Luther King îţi zice că a fost un rege, dar nu mai ştie exact al cui. O minimă cultură generală e deja o pretenţie exagerată din partea noastră. Groaznică este însă suprema şi absoluta lipsă a bunului gust în rândurile adolescenţilor. Ce muzică, ce filme, ce personalităţi, ce haine le plac!! Stimaţi liceeni, gustul nu se discută, într-adevăr. Prostul-gust, însă, da!

          Poate sunt prea radical, dar, repet, mă refer la majoritatea adolescenţilor, nu vă obosiţi să-mi daţi exemple de excepţii, că ştiu că există şi, din păcate, există doar ca să confirme regula. În schimb, vă rog să mă contraziceţi dacă credeţi n-am dreptate şi să mă lămuriţi şi pe mine ce fac liceenii din ziua de azi în afară de a asculta muzică proastă, a se uita la televizor/calculator la emisiuni/filme de mizerie, a-şi cumpăra haine şi gadget-uri şi a sta pe mess. A?

          Şi, dacă am dreptate, ce e de făcut? Că sigur copii nu, cel puţin nu în ţara asta! 🙂