Legendara formaţie rock Rolling Stones va concerta mâine în România, pe stadionul Lia Manoliu, la 45 de ani (!) de la înfiinţare. Cam târziu, am zice, dar decât niciodată… Nu ştim ce anume i-a determinat să vină în România taman acu’… Poate vestea că guvernul va mări pensiile, poate că Mick a aflat despre miraculosul nămol de la Techirghiol sau poate au auzit că mai sunt tineri în România care ascultă şi altceva decât manele şi house. Dacă sunt destui cât să umple cel mai mare stadion din ţară, rămâne de văzut. Cert e că nu-i prea văd pe stimabilii pensionari care erau tinerii rebeli ai anilor ’60 ieşind din casă pe căldurile astea ca să-şi revadă tinereţea şi trecutul. Din păcate pentru cei de la Rolling Stones, au ajuns cam târziu ca să stârnească cine ştie ce interes în rândul tineretului român, care a involuat vertiginos de la rock’n roll-ul anilor ’60, de la disco-ul anilor ’70, de la rock-ul anilor ’80 şi chiar de la pop-ul anilor ’90 la … non-muzica anilor 2000. Ne pare rău, Mick. Sorry, Keith. Românii sub 25 de ani sunt prea preocupaţi de iminenţa Liberty Parade şi de marile concerte de pe litoral ale maneliştilor reuniţi ca să se mai gândească şi la muzică…

          Pentru cei interesaţi, totuşi, iată câteva chestii despre Rolling Stones : s-au înfiinţat în 1962 şi, inevitabil, au fost mereu comparaţi cu ceilalţi „mari” ai anilor ’60 – The Beatles. Cele două formaţii erau concurate serios în acea vreme de două alte nume mari ale muzicii britanice : The Who şi The Kinks. În general, londonezii de la Rolling Stones au fost consideraţi „băieţii răi”, spre deosebire de cei patru beatleşi din Liverpool, mereu la costum şi cu frizuri îngrijite. Dacă Beatles cântau refrenuri de genul „vreau să te ţin de mână”, „iubeşte-mă” sau „nu ai nevoie decât de dragoste”, cei de la Rolling Stones spuneau : „n-am nicio satisfacţie”, „eşti o proastă”, „vopseşte totul în negru”. Să vă zic şi câteva titluri de melodii? Ce spuneţi de „Their Satanic Majesties Requests” sau „Sympathy For The Devil”? Mesajul Stones era clar : noi suntem tineri, rebeli, dintr-o bucată. Vrem să ne trăim viaţa şi nu avem nimic de ascuns. Facem muzică pentru că aşa vrem şi muzica noastră trebuie să ne placă nouă. Dacă place şi altora, foarte bine. Dacă nu, iarăşi foarte bine. În timp ce beatleşii erau decoraţi de regină, pe Stones îi aresta poliţia pentru consum de droguri. Dar, în ciuda imensei rivalităţii de pe plan profesional, Beatles şi Stones aveau relaţii amicale în afara scenei. Drept dovadă, Mick Jagger şi Keith Richards pot fi auziţi pe „backing vocals-ul” piesei Beatles „All You Need Is Love”. Beatleşii le-au întors favorul şi Lennon şi McCartney au făcut backing vocals pe „We Love You” a Rolling Stones. Altfel, în mod cert, Rolling Stones sunt mult mai puţin cunoscuţi în România decât The Beatles. O explicaţie ar putea fi aceea că, dacă piesele Beatles se mai strecurau în programul Radio România de dinainte de ’89, Rolling Stones nu puteau fi ascultaţi decât „cu plapuma-n cap”, la Europa Liberă. Ei bine, acum se poate! Viva la revolucion! Şi, cum spunea altă formaţie legendară : „thank you for the music”, bătrâneilor! 🙂