Ca un cititor de presă sportivă ce mă găsesc, trebuie să recunosc că sufeream de un complex pe care-l credeam incurabil : credeam că presa sportivă e cea mai de căcat presă din România. Era un fapt consemnat chiar şi-n manualele de jurnalism, în care comentariul sportiv se situează undeva la limita ridicolului : plin de clişee, doldora de „specialişti” mediocri, subiectiv, ieftin, facil şi cu un target situat undeva în păturile de jos ale societăţii. Eu însumi am fost convins de asta până mi-au căzut ochii pe un număr al revistei TOP GEAR. Cu maşini… Şi astfel am descoperit care sunt cei mai penibili jurnalişti posibili, cea mai tristă ramură a mass-media româneşti : PRESA AUTO, mânca-v-aş! Hai că nu vă mai fierb, dau citire primului paragraf al revistei… DIN EDITORIAL, frate! Editorial!!! Adică, cum ar veni, cel mai „bine scris” material din publicaţie. Concentraţi-vă! Ia cuvântul Costin Giurgea, REDACTOR-ŞEF Top Gear :

          ” Ferrari este, pentru lumea jurnaliştilor auto, echivalentul televiziunii pentru staruri. „TV makes you, TV even brakes you” este un simplu vers pe care ai fi putut foarte bine să-l asculţi într-un Hard Rock Cafe sau în discoteca de la Pleşcoi. Locaţia însă păleşte ca importanţă în faţa valorii mesajului în sine, pentru că el însumează mai mult adevăr decât o sută de teste la poligraf luate la un loc, ca să nu mai vorbim despre faptul că mai are încă o calitate uriaşă : aceea că poate fi declinat uşor la… aproape orice. De plidă… Ferrari.”

           Cum ar zice un prieten… „VAISĂMIBAGPULA!!!!!!”. Exprimarea asta aiuristică este de-a dreptul inegalabilă. Domnule Costin Giurgea, te anunţ cu regret că eşti un labagiu! Iar pe voi, prieteni, vă anunţ că a fost cel mai bun paragraf din tot editorialul ăla cretin. Nu pot să mă abţin să reiterez : „[mesajul] poate fi declinat la APROAPE ORICE.” Ce măăă?! Declinat la orice?! La ORICE CE, boule?! La orice prost? La orice rahat? La orice caz?! Deja nu are rost să vă citesc continuarea… Dar, totuşi, îmi iau o lămâie şi vă împărtăşesc sfârşitul editorialului, pe care mă abţin să-l mai comentez :

          ” […] Iată de ce Clarkson, May sau Hammond vorbesc cu grijă şi dragoste, undeva în paginile ce urmează, despre primul lor Ferrari, ca şi când ar spune prima poveste din viaţa lor primului copil din viaţa lor. (NOTĂ EU : ?!?!?!? LOL!!!) Şi iată de ce eu încă mă chinui să-mi găsesc cuvintele (NOTĂ EU : no shit?!), în timp ce paginile pe care trebuie să le umplu cu gândurile despre primul meu Ferrari încă mă aşteaptă… înfricoşător de albe.”

          Am cel puţin trei prieteni pasionaţi de maşini şi, implicit, de reviste auto. Vă compătimesc, băieţi! Şi vă sfătuiesc să vă apucaţi să scrieţi o revistă „de maşini”, că sigur vă iese mai bine decât mizeria asta de Top Gear, din care mai amintesc, de pe pagina următoare :

         ” De ce mi-am cumpărat scuter? Pentru că nu am nevoie de permis A pentru a-l conduce şi pentru că traficul a devenit, după cum bine ştiţi, ABSOLUT INFERNAL. […] Aerox R este ABSOLUT GENIAL. Nu am nicio treabă cu scuterele (NOTĂ EU : să mori tu?!), cu ce înseamnă ele sau motocicletele. Mi-am cumpărat unul strict din necesitate şi din dorinţa de a schimba puţin aerul. Frânele Brembo sunt ABSOLUT GENIALE şi aş recomanda „jucăria” doar pentru cât de bine şi sigur opreşte. În plus, arată ABSOLUT SENZAŢIONAL.”

          Iar tu, boule, eşti ABSOLUT IDIOT!