Dacă ar exista un CNN al ştirilor mondene, ceea ce am citit eu în presă acum vreo câteva zile ar fi fost “breaking news”. I-auziţi aici, mânca-v-aş tiraju’ vostru: “la nunta lui Dan Bursuc nu s-au ascultat manele”. Dacă nu v-aţi dat deja seama după numele de scenă tâmpit, Dan Bursuc e manelist. Prin urmare, când Dan Bursuc merge la serviciu (adică la bairamuri, cumetrii, chiolhanuri benchetuieli şi, mai ales, NUNŢI), în fişa postului scrie că trebuie să cânte manele. Pân-aici, toate bune, n-avem nimic cu omu’, că doar trebuie să mănâncă şi gura lui… Dar, când Dan Bursuc a participat la prima nuntă din viaţa lui în calitate de mire (sper să nu mai fi fost căsătorit, că n-am niciun chef să mă documentez), nu a acceptat manelele în playlistu’ care a fost. Şi acum vă las pe voi să ghiciţi: ce genuri de muzică credeţi că s-au ascultat la nunta lui Dan Bursuc? Cine a zis “romanţe (!), jazz (!!) şi muzică simfonică (!!!)” a ghicit. Deci nimeni. Bine, da’ de ce?!           

          Am câteva variante… Una ar fi că Bursuc, săracu’, e sătul pân’la papion de manele. E ca şi când la nuntă la Esca s-ar fi citit daru’ şi discursurile de pe prompter. Sau ca şi când Chivu şi-ar face nunta pe San Siro. Prima variantă, deci – Bursucului nu-i place să amestece treburile de la serviciu cu cele familiale. Ar mai fi şi o a doua: Bursuc se consideră cel mai mare manelist care este şi crede că e nedemn ca, tocmai la nunta lui, să cânte altcineva. Iar cum unui om nu-i şade bine să fie ginere şi lăutar în acelaşi timp, a zis că mai bine fără.           

          A treia variantă mi se pare şi cea mai plauzibilă: eu cred că ăştia care cântă manele fac mişto de noi. Şi nu atât de noi cât de ei, fanii genului. Şi acum chiar nu glumesc. Dacă vă uitaţi o jumătate de oră pe Taraf (că asta e limita maximă admisă, până să înceapă să devină nociv), veţi vedea că cele mai multe manele sunt la mişto. E clar că interpreţii (sau ce-s ăia) nu se prea iau în serios şi au făcut şi ei un videoclip la caterincă să aibă ţăranii ce asculta. N-ar fi exclus ca, de fapt, cântăreţii de manele să fie nişte băieţi educaţi, cu gusturi fine şi preocupări intelectuale. Nu m-ar mira să aflu că Adi Minune ascultă Led Zeppelin şi Luna Amară în BMW şi că singurul CD cu manele din maşină e cel agăţat de oglinda retrovizoare. Nu m-ar da pe spate nici informaţia conform căreia Guţă nu pleacă în turneu fără două romane pe care le citeşte în paralel şi că e mare fan al lui Kant. Iar Vali Vijelie pun pariu că e mare pasionat al muzicii de cameră, care nu e zgomotul produs de un cauciuc care se dezumflă, cum ar crede fanii lui.           

          Aşa că, dragi ascultători de manele, vă anunţ că sunteţi luaţi de fraieri chiar de către idolii voştri! Ei nu se regăsesc în muzica pe care o interpretează! O fac doar pentru bani, să ştiţi! Plâng noaptea când se gândesc la ce mizerii pot să cânte! Sunteţi victimele unei manipulări măiastre! Eu v-aş sfătui să luaţi atitudine şi să nu-i mai ascultaţi! Păi ce-i ţigăneala asta?!