Suntem în anul 2007. Avem di tăti, ca-n cântec. Suntem civilizaţi, cică. Bem apă din perete, vorba băieţilor de la bloc. Trăim într-o vreme în care chestii pe care până de curând le socoteam mari invenţii (telefoanele mobile, calculatoarele, berea la bidon) sunt depăşite. Avem o media sănătoasă, cu cotidiene serioase (Libertatea, Click, 7 Plus), emisiuni TV educative (Trădaţi în dragoste, DanDiaconescuDirect, Trăsniţi în NATO) şi jurnalişti profesionişti (Lazarus, Moraru, Ivanovici). Suntem doldora de informaţie, ştim atât de multe încât ne pare rău că nu mai sunt la modă emisiunile de cultură generală. Ascultăm ştiri şi-n autobuzul 601, vedem reclame şi pe pisoare şi suntem la curent cu tot ce mişcă în cazul Elodia. Şi nu stăm bine doar la actualitate. În momentul în care am văzut, mulţumită televiziunilor de nişă, fiecare ştire posibilă de câte trei ori şi în câte două limbi diferite, dăm pe Discovery. Avizi încă de ştiinţă, ne updatăm (sic!) cultura generală. Ştim totul despre toţi: ce-i plăcea să mănânce dimineaţa lui Hitler, ce maşină avea Martin Luther King şi care era culoarea preferată a lui Stalin. Cu bagajul nostru de cunoştinţe am umple un marfar, două Boeing-uri 747 şi şapte portbagaje de Logan.           

          Aşa că vă întreb… având în vedere toate astea, cum mama mă-sii mai poate exista RASISM, în România sau aiurea?! Nu ne-au ajuns lagărele? Execuţiile? Dictaturile? Atrocităţile? Războaiele? Şi ce-i porcăria asta de “neorasism”? “Da, mă, sunt şi ţigani OK, dar eu n-am treabă cu ăia…” Sau: “uite, bă, ce tare e ăsta! Şi e ţigan!!!”. Ok, să zicem că ţiganii, cioroii, gălbejiţii, jidanii, etc. sunt altfel decât noi, rasa superioară. În fond, vorbim de culturi şi educaţii diferite. De fapt, astăzi mă simt tolerant cu intoleranţii şi sunt în stare să accept chiar şi că ţiganii se nasc hoţi, că au gene (sau sprâncene, ce-or avea) care-i fac să fie predispuşi la cleptomanie, sadism şi violenţă. Chiar de-ar fi aşa, nu ne gândim deloc că fiecare din noi se putea naşte negru, rom, evreu sau arab? Ia gândeşte-te cum ar fi fost! Naşpa, nu? Că doar cine-ar mai fi văzut ţigan rasist, ca tine? Poate doar Tarantino în Pulp Fiction, dar şi aia era o glumă…  Fraţi albinoşi, înţelegeţi, chiar de-ar fi 99% dintre ţigani violatori şi criminali, tot nu-i corect (faţă de ăia 1%) să condamnăm o întreagă etnie, rasă sau popor. Hai, vă rog io, citiţi “Şatra”, duceţi-vă şi cântaţi la acordeon, vedeţi un meci al Rapidului, jucaţi o rişcă în Ferentari, faceţi-vă un castel (de nisip), uitaţi-vă la Cassandra sau la Dansez pentru tine (hihi!) şi fiţi mai relaxaţi.            

          Până una-alta, cu riscul de a fi acuzat de discriminare pozitivă, eu mi-aş dori să fiu ţigan. Ar fi greu, dar m-aş simţi mai bine în pielea mea negricioasă şi aş putea să spun eu însumi că albii ăştia sunt cu toţii nişte scârbe intolerante, că-s obtuzi şi proşti şi că ar trebui exterminaţi până la ultimul. Un genocid mic, doar aşa, să vadă cum e…