1 decembrie, spre 2. Cobor din sediul OTV şi fac calcule. Dacă iau taxiul de la Romană pînă acasă e cam scump. Iar frigul de afară e invers proporţional cu suma pe care ar trebui s-o plătesc. Mi-e cald rău, deci. Pe arşiţa asta specifică unei nopţi de decembrie e foarte posibil să ţi se scoale să mergi de la Romană pîn’la Unirii pe jos, să vezi fierotania aia în formă de con (alţii zic c-ar fi brad, nu ştiu de unde şi pînă unde) proaspăt împodobită. Ete-aşa mi s-a sculat şi mie. Pizda mă-sii, e cel mai mare fier cu beculeţe din Europa, deci merită văzut. Pe Magheru, la două degete (pe hartă) de buricul tîrgului, mă abordează doi drogaţi/beţivi/nebuni (nu-s sigur): „dă-mi, frate, şi mie doişpe mii, atît îmi mai trebuie” (nu ştiu exact pentru ce şi nici n-am fost curios să-ntreb). „N-am schimbat, am doar de 500” (N-aveam schimbat, aveam doar de 50 RON). Cu aerul celui care rezolvă problemele: „Lasă, că-ţi schimbăm noi!”. Eu, nedumerit: „Ha?!”. Unul din ei îşi reînnoieşte oferta de a-mi da 48 RON şi 80 de bani rest. Prind curaj: „Bă, ştiţi ceva? Eu NU VREAU să schimb banii! Gata, că mă duc la brad…”. Şi m-am dus. La Unirii – ţărani. Dacă puneai toţi ţăranii care erau la Unirii (pe 2 decembrie la ora 1) unu’ peste altu’, faci un vrej de fasolari numa’ bun pentru ca ultimu’ ţăran să pună un căcat în vîrfu’ bradului. Şi bine i-ar mai sta cu un rahat în vîrf, din moment ce bradul de la Unirii este împodobit… cu pule. Şi nu o spun de dragul poeziei sau al metaforei. Serios! Bradul de la Unirii e plin de pule! Pe scurt – o pulă de brad. Sunt convins că dacă puneau trei instalaţii de pom pe monumentu’ ăla naşpa din Piaţa Constituţiei ar fi arătat mai mişto…