Să ştii că azi am ieşit la bere şi-am vorbit despre tine. Ne-ai lipsit, cînd nu suntem toţi parcă nu-i aceeaşi atmosferă frumoasă. Eu, cel puţin, nu mă gîndeam decît că ar fi trebuit să mergem la ţară amîndoi, cu maşina mea, la ora 6. De ce ai plecat singur mai devreme, nu ştiu; aşa-ţi place ţie să faci mereu ce te taie capul. Acum, dacă tot eşti acolo, să-l saluţi pe nea Costi şi din partea noastră, poate chiar şi pe Dobrin sau Dumitrache. Şi să faceţi o echipă tare de fotbal. Apropo, îţi mulţumesc că, fără să-mi spui măcar, ai vorbit cu nea Costi să mă bage în echipă atunci, demult, cînd începusem şi eu să joc fotbal. De atunci nici n-am mai ieşit, aşa că ţie ţi-o datorez. Ce să mai zic de următorii patru ani, cînd am tot încercat să ajung şi eu ca tine. Şi chiar am fost căpitan, Mască, nu te-am dezamăgit. Au urmat încă vreo patru ani în care ne-am împrietenit „pe bune” şi în care am realizat că erai chiar şi mai bun decît credeam la început. Îţi mulţumim cu toţii pentru toate serile în care ne-ai înveselit, pentru zilele în care ai fost alături de noi cînd am avut nevoie de tine şi pentru clipele frumoase pe care le-am petrecut împreună. Ştiu că îţi plăcea să-mi citeşti blogul şi sper să ai net acolo unde eşti, ca să-l citeşti şi acum. Dacă o faci, îţi transmit salutări din partea tuturor. Nu ne place să spunem „niciodată”, Mască, aşa că sperăm cu toţii că ne vom revedea, cîndva, la o bere. Şi să vezi atunci distracţie!

                                                                                                      

                                                                                       Cu drag şi mult dor, prietenii tăi

PS – şi să ştii că Lică ţi-a făcut chiar şi un blog. Să intri şi pe el, ok? Uite-l aici: http://ghidu.blogspot.com/