Meciul Rapid – Steaua, foarte important pentru stabilirea campioanei şi a participantelor în cupele europene, a fost oprit în minutul 74, la scorul de 1-0 pentru Rapid, după ce arbitrul de centru a fost lovit cu o brichetă aruncată din tribune. Rapid riscă pierderea meciului cu 3-o, depunctarea şi suspendarea propriului teren pentru multe etape.

Nu demult, la un alt meci Rapid – Steaua, arbitrul Tudor a fost vînat de suporterii stelişti cu scaune rupte de pe stadion. Tudor n-a oprit meciul. Mai recent, în turul acestui campionat, la acelaşi Steaua – Rapid, rapidistului Săpunaru i-a fost spart capul cu un şurub aruncat din tribune de fanii Stelei. Arbitrul, acelaşi Deaconu (!), nu ia nici o măsură. Acum a decis să schimbe cîştigătoarea unui meci crucial pentru că o brichetă s-a nimerit să pice în creştetul lui plat, de copil tîmpit.

Nu vreau să comentez justeţea deciziei, probabil voi fi subiectiv. Spun doar atît: Steaua a pierdut mult mai mult după meciul ăsta. Gesturile penibile de precupeaţă ale lui Lovin, care implora, punîndu-şi mîinile în cap, arbitrul să oprească meciul, precum şi gestul întregii echipe de a fugi la vestiare îndrumaţi de curajosul lider Rădoi au făcut din Steaua (pentru a cîta oară?) echipa rea. În fotbal e ca în basme, cînd eşti neutru, nehotărît sau pur şi simplu neinteresat, sunt ăia buni şi ăia răi. Nici nu mai punem problema unei conspiraţii gîndite pentru a face cumva să cîştige Steaua. Singură atitudinea steliştilor a fost aceea a unor fotbalişti şi a unor oameni mici, iar asta nu le poate plăcea nici măcar fanilor înfocaţi ai echipei (mai puţin ălora complet idioţi). Rapidul, în schimb, şi-a păstrat farmecul. Rapidul a pierdut frumos un meci în care achiziţiile sud-americane umflate cu pompa ale Stelei n-au făcut nici cît o brichetă. Pentru că o brichetă, nu Steaua, a învins Rapidul. Nu ştiu cine a aruncat bricheta, nu-i exclus să fi fost un fan stelist. Dar şi dacă a fost rapidist, Rapidul a pierdut ŞI MAI frumos: numai noi ne putem bate pe noi. Sună bine, nu? Rapid a pierdut 3 puncte (poate mai multe) şi orice şansă la Liga Campionilor. Dar a cîştigat simpatia oamenilor a căror simpatie merită cîştigată. Acum Steaua poate lua locul doi, poate cîştiga chiar şi campionatul. Dar cu ce preţ? Cui îi va mai păsa? Cine le va mai recunoaşte vreun merit? Acum mai mult ca oricînd s-a demonstrat că fotbalul e un sport în care, să vezi drăcie!, nu punctele contează cel mai mult. Pînă să ajungem să vedem dincolo de puncte, clasamente şi bani, eu vă îndemn pe toţi cei „curaţi la suflet” (cum bine zicea un mare rapidist) să strigaţi „Bravo, Rapid!” şi să gîndiţi „Ruşine, Steaua!”.

POST EDIT: la încheierea partidei, fanii stelişti au scandat „Ole, ole, am apăsat butoanele!”, trimitere la declaraţia lui Gigi Becali de dinainte returului, cum că va începe să umble la butoane pentru ca Steaua să cîştige titlul. Ce spuneţi de atitudinea suporterilor, care s-au făcut, astfel, hoţi pe faţă? Eu zic că fiecare echipă are suporterii pe care şi-i merită 🙂