Azi trebuia să ne cumpărăm un frigider. La second, de la unu’ de prin Drumul Taberei. Ajunşi la faţa locului, am descoperit că (inevitabil) n-aveam banii la noi. Am plecat să caut un bancomat. Singurul om de pe străduţă – un moş. În general, evit să cer directive de la bătrîni. Nu ştiu de ce (ori pentru că sunt prăpăstioşi, ori pentru că, la cum îşi trag ei băşinile, li se pare departe orice), dar de fiecare dată scot o exclamaţie de genul: „Ohooo, păi e departe rău ce cauţi tu, mă, tată/mamă!”. Şi totuşi, l-am interpelat pe moş: „Nu vă supăraţi, îmi spuneţi şi mie, vă rog, unde găsesc un bancomat?” Moşul ridică o sprînceană, se scarpină în bască şi întreabă: „Spuneţi-mi aşa… informativ, ce se vinde la un bancomat?” Mă aşteptau în faţa blocului atît omul care trebuia să ne vîndă frigiderul cît şi cel care trebuia să ni-l transporte. Mă grăbeam. Îi zic repede: „e un aparat din care scoţi bani„. Moşul se uită neîncrezător şi mă întreabă, 33% retoric, 33% mirat, 33% suspicios şi 1% convins: „Scoţi bani din el?!” Îi raspund uşor răstit: „DA! Bagi cardul în el şi scoţi bani!” Moşul nu mai zice nimic. Nu dă semne că s-ar gîndi. Dau să plec. Şi totuşi, moşul se gîndea. Mă strigă: „Stai, că ştiu!” Mă întorc. Moşul mă trage într-o parte şi-mi arată cu degetul nişte blocuri în depărtare: „Vezi tu blocurile alea de-acolo?” Le vedeam, cu greu. Moşul continuă: „Ei, cînd ajungi acolo faci stînga, şi imediat dai de un bloc de ăla nou, care are o farmacie la parter„. Şi gata. Se opreşte. „Bine, îi zic, dar eu caut UN BANCOMAT!!!” Moşul dă semne că şi-ar aminti: „Aaa… păi, cred că e şi bancomat pe-acolo...”