Eram la o terasă în Eforie Sud, singura unde se prindea GSP TV, şi mă uitam la Steaua – Braşov, înconjurat de ţărani. Nu erau la masa la care stăteam eu, dar la mai toate mesele în rest. În ultima vreme, încep să recunosc steliştii pe stradă. Îmi pare rău, dar asta e: din cinci stelişti, patru par incapabili să calculeze câte goluri dă Dairo într-un meci dacă dă unul pe repriză. Oricum, nu despre asta voiam să vorbesc. În timp ce Steaua ataca şi Stelea făcea tot posibilul să-i ajute s-o bage în aţe, la terasa de lângă, nişte copii dansau pe diverse melodii. Era, de fapt, o terasă specială pentru copii, un fel de modern baby-sitting creat pentru părinţii care vor şi ei să se ftuă la mare. În fine, la un moment dat, DJ-ul le-a băgat ceva de la Dire Straits. „Money for Nothing”, cred. Copiilor le-a plăcut, pare-se, pentru că, imediat, a urmat „Walk of Life”, „Sultans of Swing” şi alte câteva melodii ale formaţiei britanice. În continuare, copiii păreau să se distreze de minune. La terasa alăturată, mai mulţi adulţi ascultau manele. Dacă-l prind pe DJ-ul de la terasa copiilor pe plajă, îi dau o bere. Chiar aşa, de ce să stricăm copiii? Puneţi-le copiilor muzică bună, vă rugăm (eu şi DJ-ul pe care nu l-am cunoscut încă)! Ei nu au nici o vină că voi, părinţii lor, sunteţi nişte manelişti burtoşi sau nişte houseri încuiaţi. Lăsaţi-le posibilitatea de a alege să fie proşti, măcar.