Cei patru ani de locuit în Regie şi spălat la duşuri mai mult sau mai puţin comune şi publice au fost un chin pentru mine. Tot timpul am fost de părere că, mă scuzaţi, cada este un lux indispensabil oricărei case. Acum stau într-un apartament şi, de obicei, folosesc cada în mod îndelungat în noaptea de marţi, după ce mă întorc de la meciul de fotbalul săptămânal cu colegii de la Caţa. Când te speli, când defechezi sau când te caci mi se pare de prost-gust să nu ai şi o activitate intelectuală paralelă. Şi, cum e greu să citeşti când faci baie, eu mă rezum la a pleca cu mintea hai-hui.

Astă-noapte, spre exemplu, stăteam în cadă până la bărbie, mă scărpinam la coaie şi gândeam măreţ: mă gândeam că Universul a avut un început, înaintea căruia nu a existat nimic. Încercam să mă gândesc ce înseamnă „nimic”, nu reuşeam, aşa că mă gândeam că timpul nu este o constantă, nu este etern, cum ar putea crede bunică-mea, ci este o variabilă influenţată de materia din Univers. Ha, ce chestie, fără Univers nici măcar nu ar exista „timp”, pentru că timpul însuşi ar dispărea. Timpul e supraevaluat, e clar, în timp ce găurile negre, că tot vorbirăm de Univers, au fost niţel subevaluate. Gaura neagră e o concentraţie a materiei atât de mare încât are o gravitaţie care absoarbe tot, inclusiv lumina, de unde şi dezonoranta ei denumire. Ce se întâmplă cu CHESTIILE odată ce au fost absorbite de gaura neagră, ei, ăsta e un subiect la care mulţi urmaşi ai lui Arhimede au cugetat în multe căzi. Stephen Hawking a spus, iniţial, că într-o gaură neagră se pierde tot, de la chiloţii cu Mickey Mouse ai vecinului de la patru de pe Saturn la materia şi informaţia însăşi. Ulterior, acelaşi Hawking a revenit asupra teoriei, spunând că, de fapt, tot ce intră într-o gaură neagră nu dispare, ci este transferat într-un univers paralel. Dacă vreţi, informaţia e mutată pe un alt hard. Şi, aşa cum există harduri fără bad-uri, există şi universuri fără găuri negre, de unde informaţia nu mai poate dispărea şi unde, probabil, îşi ţine Dumnezeu muzica şi filmele porno. Mă scărpinam, deci, la coiul drept, pe care l-am şi botezat Jupiter (că Pluto era stângul) şi mă gândeam că bă, să, vezi, în timp ce eu stau şi frec coiu’ în cadă, un alt tip, într-un alt univers, altul decât al meu, stă şi el într-o cadă şi se scarpină la organele reproductive. Ba mai mult, milioane, miliarde, catralioane de extratereştri, extragalactici şi extrauniverşi fac asta în milioane, miliarde, catralioane de universuri paralele, care există independent de al nostru şi al căror sistem temporal e altul. Imaginaţi-vă numai câte căzi sunt implicate!

Nu ştiu cât am stat în cadă, ştiu doar că, brusc, mi-am dat seama că am făcut inundaţie. La fel de brusc mi-am amintit că sub mine stă chiar administratorul blocului. Şi atunci m-a lovit: milioane, miliarde, catralioane de administratori din milioane, miliarde, catralioane de universuri paralele au fost inundaţi astă-noapte sau, mă rog, ALTCÂNDVA, în funcţie de cum i se scoală timpul fiecăruia. Le cer tuturor milioane, miliarde, catralioane de scuze pentru că, cu gândul la găuri negre care absorb tot, am fost, probabil, reticent în a scoate dopul de la cadă.