Ma fascineaza fascinatia romanilor pentru chestiile gratuite. Ma intreb de ce ar lua cineva ceva care nu-i place numai pentru ca e gratis sau de ce nu ar da cineva 2 lei pe ceva care-i place. 

In fiecare dimineata urmaresc cum standurile cu ziare gratuite de la metrou se golesc vazand cu ochii, ca-n filmarile pe repede inainte. Zilele trecute, un coleg povestea cum o pustoaica i-a intins un pliant cu reclama la un club in care mixa un dj oarecare. Cum colegul nu are fata de om care s-ar duce intr-un club in care mixeaza un dj oarecare, a intrebat-o pe domnisoara mirat: „dar de ce-mi dati mie asta?” Fata i-a raspuns cu un zambet larg: „Pentru ca e pe gratis!” Chiar asa, din moment ce e „pe gratis”, de ce nu? 

Ce lucruri am fi in stare sa refuzam, chiar daca ni se ofera gratis? Sau ce am lua? Cred ca asta face diferenta intre oameni. Eu, de exemplu, as accepta, daca mi s-ar oferi pe degeaba, urmatoarele: o banana neinceputa, o busola, o blonda cu tate mari, o scobitoare ambalata in hartie, o guma Turbo, un Logan (daca mi-l aduce acasa) si o telecomanda universala. As refuza, in schimb, urmatoarele chestii, chiar daca-s moka: un numar de Libertatea, un tricou roz, o piatra, o bruneta cu tate mici, o ceasca de cafea si un Pepsi Twist. Voi ce lucruri gratuite ati refuza? Faceti o lista. Pe cel mai original il voi premia cu un obiect de pe propria-i lista.