Ăsta-i un post scris din semi-datorie. Semi-datoria e aia cînd îţi vine să scrii dar n-ai absolut nici o idee despre ce şi, în acelaşi timp, ţi se pare că a trecut cam mult de la ultimul text. Aşa că nu ai decît să-ţi descrii camera. Pe masă: o tastatură pe care, recent, s-a vărsat bere. Fiecare buton revine mult mai greu la normal decît iniţial. WWwww-ul rămîne blocat, dacă îl apeşi. Dacă-l vreau din nou sus trebuie să folosesc o foarfecă. Am făcut-o, acum trei secunde. Tot pe masă: două cutii de bere (una goală, una nu prea plină), o cană cu elefănţel, un parfum cu care nu mă dau niciodată, o cutie de red bull, o cană cu un mesaj tîmpit + un trenuleţ, o cană cu o inimoară, o cremă de mîini, un pahar cu Pepsi, două şerveţele, un cotor de măr pe unul din şerveţele, un carnet de student (probabil al meu), un cd cu curu-n sus, cutia de la mp3 player, un after-shave cu care mă dau cîteodată în diverse locuri, un post-it cu grupele Champions League scrise de mînă, cu verde, două beţişoare chinezeşti şi o hîrtie cu subiecte mondene de prin ziare. Şi mult praf. Asta e masa mea. Niciodată plictisitoare, niciodată curată. Într-un episod viiitor – patul.

POST EDIT: cînd am pornit un film mai luminos mi-am dat seama că nu am pomenit alte trei lucruri de pe masă: un cuţit, un deodorant solid şi un telefon mobil. Un cuţit mic, ce-i drept…