Exista unele bloguri care sunt percepute de unii oameni ca fiind bune. Dar sa definim termenii. „Unele bloguri” – excludem de la bun inceput p’alea 80% scrise de idioti carora li se pare ca au ceva de spus. Le excludem si pe alea 40% cu clipuri, poze si alte furaciuni si posturi banale, pseudo-informative, gen Zoso. Nu va speriati daca adunati si va sare rezultatul de 100%, pentru ca se intampla de multe ori ca cele doua categorii de mai sus sa se intersecteze. „Unii oameni” = oamenii care au ca hobby acordul dintre subiect si predicat, oamenii care folosesc corect „care/pe care” in mai mult de 90% din cazuri, oameni care au citit cel putin 10 carti de cand au terminat liceul de bunavoie si nesiliti de nimeni. Pornim de la premisa ca acest blog face parte din alea „unele” bune, iar voi faceti parte din cititorii aia „unii” buni. Premisa nu neaparat adevarata, mai ales in a doua ei parte.

Ok, acum, ca am facut precizarile de rigoare, sa purcedem la prezentarea retetei pentru un blog de opinie&atitudine bun. Exista cativa pasi necesari in scrierea unui post:

1. Dati un titlu „catchy”. Daca contine „sex”, „pizda”, „coaie”, „moarte”, „idiot”, „muie”, „laba”, „Dumnezeu” sau numele oricarei vedete din Romania asociat cu unul dintre cuvintele de mai sus, E BUN. Daca contine „tendinta”, „aberatie”, „literatura”, „senzatie”, „miraj”, „chestie”, „creuzet”, „viitor”, „azi”, E PROST. Poate fi salvat doar daca, din nou, cuvintele de mai sus sunt completate cu un epitet din prima lista. Prin urmare, „Senzatie de pizda”, „Literatura si cacat”, „Dumnezeu, ce chestie!” sau „Creuzetul cu sperma” sunt titluri decente. Ideea de baza e ca sunt o gramada de idioti care cauta idiotenii de genul acesta pe google si o sa-ti faca trafic. Si, cand vrei sa ai succes, gramezile de idioti conteaza. De fapt, nu ca conteaza… SUNT ESENTIALE.

2. In prima fraza a postului, folositi o generalizare nesimtita si complet aberanta. Exemplu 1: „Traim intr-o lume plina de lucruri de cacat”. Aceste este un prim tip de generalizare, generalizarea seductiva. Fiecare din noi crede despre unele lucruri ca sunt de cacat, deci va fi tentat sa fie de acord cu generalizarea ta si sa ignore componenta ei vadit aberanta si neargumentata. Al doilea tip de generalizare pe care il puteti folosi este generalizarea beligeranta. Exemplu 2: „Toti oamenii care asculta house sunt retardati si urati, iar mamele lor sunt curve”. La fel de aberanta, dupa cum observati, dar si la fel de eficienta. Garantez ca vor continua sa citeasca si houserii si curvele lor de mame.

3. Da trei argumente subtiri pentru generalizarea ta care sa intareasca impresia ca ai spus un adevar universal valabil. Pentru exemplul 1 (ala cu lucrurile sunt de cacat), putem avea: a) fac trei ore cu masina pana la munca, desi stau la doi kilometri de serviciu, b) femeile frumoase sunt de obicei proaste, c) mi s-a rupt prezervativul de mi s-a facut guler pe plua si am observat prea tarziu. Pentru exemplul 2 (ala cu houserii), il dati exemplu pe Gigel, DJ celebru, care-i urat, prost si are o mama curva.  

4. Gaseste un paradox care sa dea impresia ca esti obiectiv si inteligent. Exemplul 1&2: „Exista o problema cu razboiul impotriva lucrurilor de cacat si a adeptilor lor. Toti cei carora le plac lucruri de cacat iti reproseaza lipsa de informare. Zic: <<da, ba, tu zici ca muzica house e de cacat si-ai ascultat doar doua melodii de-ale lu’ Paul van Dick, zici ca houserii sunt retardati si nu l-ai testat la tabla inmultirii decat pe Vali Barbulescu si zici ca mamele lor sunt curve si n-ai futut decat opt mame de houseri, dezinformatule>> Si tu zici: NORMAL, BA, CA NU SUNT INFORMAT. CA IMEDIAT CE-MI DAU SEAMA CA UN LUCRU E DE CACAT, IL EVIT! SI EU AM O MARE SENSIBILITATE LA LUCRURI DE CACAT, MA PRIND IMEDIAT! E un cerc vicios, deci. Tu nu poti sa-ti formulezi o parere bine documentata despre lucrurile de cacat din moment ce ar fi o tampenie sa le analizezi empiric.” Cam asta ar fi paradoxul, deci (a se sesiza folosirea cel putin a unui neologism care sa-i dea prestanta).

5. Trageti o concluzie radicala si abrupta. La fel de nesimtita ca si fraza de introducere. Voi renunta la exemplele de mai sus si voi experimenta tragerea concluziei radicale exact la acest post.

CONCLUZIE RADICALA: pe blog nu trebuie sa fii nuantat. Nu, Aristotel ar fi fost cel mai prost blogger. Cale de mijloc nu exista. Exista bine si rau, exista buni si prosti, exista alb si negru. Daca vrei sa fii blogger de succes, trebuie sa ai pareri extreme. Parerile de bun-simt nu intereseaza pe nimeni, e clar? Pareri de bun-simt are oricine. Argumentele nu conteaza nici ele. Nimanui nu-i pasa de ce. Nu aveeeem tiiiiimp de explicatii! Zi-ne repede ce e misto si ce e de cacat si noi vom continua sa-ti citim blogul, maestre!