Cînd ai harta Europei pe cearşaf şi mai mult de trei tipuri de fire de păr pe pernă (de la prietenii care-au dormit la tine, desigur), ştii că e timpul să-ţi schimbi lenjeria de pat. Aşa că iei împuţiciunea care-a stat acolo în ultima lună, o arunci în coşul de rufe murdare şi cauţi alta, mai curată, mai uscată, că parcă văzusei una sub maldărul de tricouri naşpa, pe care nu le porţi, din dulap. Mă rog, lucruri grele pentru cineva căruia i-e lene şi să se pişe. Dar cînd ai fost în Ikea să-ţi iei pat nu te-ai gîndit că toate lenjeriile tale sunt pe măsura paturilor de regie, care, dacă nu sunteţi la curent, sunt atît de înguste încît Nadia Comăneci însăşi se antrena pe ele pentru exerciţiul la bîrnă. Nu, tu te-ai dus în Ikea să te destrăbălezi, să-ţi iei pat în care să-ţi ţii şi lucrurile de care eşti foarte ataşat, ca să le ai mai aproape cînd dormi, pat cu bare verticale ca să fuţi ca-n Basic Instinct, pat în care să poţi dormi şi pe lat, cînd vii noaptea acasă beat şi cu simţ aproximativ al direcţiei. Şi uite rezultatul. Aşa o să dorm eu la noapte. Ca pe vremuri, în Regie.

PS – m-am gîndit şi la varianta de a pune cearşaful pe lat, da’ ce rost ar avea să ai lenjerie doar de la brîu în sus? E ca şi cînd ai vrea să protestezi împotriva nudismului luîndu-ţi (doar) un pulover.