Am primit o leapşă de la Raul. Asta am dedus citind blogul lui, cel puţin. L-am întrebat pe Raul ce e aia leapşă şi a rîs neîncrezător, apoi superior. În fine, mi-a explicat. Am înţeles că o leapşă e un fel de poştă, doar că, în locul femeii, e ideea. O idee pe care o fuţi laolaltă cu prietenii tăi. Azi – dragostea la prima vedere. Compunere de clasa a patra.

Dragostea la prima vedere e o noţiune supraapreciată. Eu, par example, mă îndrăgostesc la prima vedere de trei ori pe zi, în medie. De fata cu ochi negri din metrou, de cea cu egări roz din faţă de la BCR, de aia cu nasul neobişnuit de mare şi neobişnuit de fermecător de la coadă din Carrefour. Desigur, experienţa vastă m-a învăţat că nu mă îndrăgostesc de tipă, ci de proiecţia ei în imaginaţia mea, unde o fac muierea perfectă. Nu, nu e mereu aceeaşi. Tipele de care mă îndrăgostesc sunt suficient de interesante, iar eu am o imaginaţie suficient de antrenată cît să mi-o închipui pe fiecare diferită de femeia perfectă de ieri sau de acum două ore. Sigur că, de aici, de la momentul contactului vizual, urmat aproape instantaneu de atribuirea unei sume nesfîrşite de calităţi femeii pe care tocmai ai văzut-o pentru prima oară, lucrurile nu pot merge decît spre mai rău. Dacă faci greşeala să o abordezi, vei descoperi că nu e niciodată aşa cum ţi-ai închipuit-o şi că s-a ales căcatul de dragostea ta la prima vedere. Lăsaţi dragostea la prima vedere neexploatată, muritori superficiali ce sînteţi! Dragostea la prima vedere e bună cînd trece imediat şi rămîi doar cu amintirea ei idealizată. Exact cum zicea şi fotbalistul ăla francez, Baudelaire:

Un éclair... puis la nuit! — Fugitive beauté
Dont le regard m'a fait soudainement renaître,
Ne te verrai-je plus que dans l'éternité?

Da, bă, Bodlere, o s-o mai vezi din pluă, cînd trece o eternitate. Da’ las’ că-i bine! Dau mai departe leapşa cu dragostea la prima vedere lu’ Radu, s-o facă praf, şi apoi Simonei, s-o reabiliteze.