Cred că am sute de defecte. Dacă nu există „sute” de defecte în Dicţioarul Fundamental, Global şi Foarte Complex al Defectelor, sunt sigur că eu aş mai putea veni cu unele (proprii), care nu sunt acolo pentru că nimeni nu şi-a imaginat vreodată că ar putea exista. Dar nu am nici o îndoială că primul pe listă este că sunt extrem de dezordonat. Camera mea e de obicei devastată. Mizerabilă. Jegoasă. Iar singurul lucru care mă poate determina să fac curăţenie e iminenţa venirii unei gagici feminine de sex opus pe la mine. Din păcate, sunt dezordonat, dar nu şi nesimţit. Spun „din păcate” pentru că, pe de altă parte, sunt foarte leneş, defect care face din calitatea bunului-simţ o corvoadă. Ideea era, deci, că îmi rezerv două ore înainte de venirea tipei ca să fac curat în cameră. Curăţenia, însă, nu ţine niciodată mai mult de o zi. A doua zi, parcă printr-un descîntec nerostit, camera mea e din nou un dezastru. Ce voiam să vă transmit, de fapt? Simplu: că azi nu a fost nevoie să fac curat înainte… (Aplauze, ovaţii, urale)