Film, sala aproape plină. Film naşpa, mă cam plictisesc, aşa că încep să mă uit la feţele celorlaţi spectatori, ca-n „Amelie”. La cîteva scaune de mine, într-un colţ de cinema, doi băieţi se sărută pătimaş. Între ei. Cu pipăieli şi toate cele. Mă amuză atît de tare faza încît îmi vine să strig „PUP-OOO, BĂĂĂH!”, dar mi-e să nu care cumva să mă înţeleagă greşit. Îmi pare rău, dar să strigi „PUPĂ-L, BĂH!” la film e un gest urît, chiar nu se face! Mă abţin, deci, şi fac eforturi să nu mă mai holbez. La sfîrşitul filmului, însă, exact cînd se aprind luminile, mă uit din nou spre colţul amorezilor, dar nu mai era nimeni. Plecaseră, deci, în timpul filmului. Dar ar fi trebuit să treacă pe lîngă mine în drum spre ieşire! De ce nu-i văzusem plecînd? Un gînd nu-mi dă pace pînă acasă: oare au folosit uşa din spate?