Francezii au savoir faire-ul, englezii au know how-ul, germană nu ştiu dar pun pariu că şi nemţii au ceva, ba chiar şi popoarele nordice. Probabil că doar noi, românii, nu avem o expresie consacrată care să definească o anumită aptitudine, un set de cunoştinţe şi de reguli care, luate împreună şi respectate, să te facă să-ţi atingi un obiectiv. Observaţi cît m-am chinuit numai să explic ceea ce popoarele de mai sus au sintetizat în două cuvinte. Treaba e că, atît know how-ul cît şi savoir faire-ul, au un înţeles eminamente pozitiv. Iată şi explicaţia pentru absenţa din limba română a unei asemenea sintagme: să facem ceva bun nu e în natura noastră. Ne şade ca dracu’ să fim constructivi, inventivi sau disciplinaţi. Drept pentru care nu avem de ales şi, cînd ni se scoală să fim ăia bunii, ne autodefinim cu termeni de-ai lor.

Situaţia se schimbă însă radical cînd vine vorba de know how-uri şi savoir faire-uri în sensul negativ. Cînd vrem să exprimăm priceperi deosebite în a face lucruri rele, avem un vocabular atît de stufos încît ne speriem chiar şi pe noi înşine. Uite, eu îmi propun, de exemplu, să găsesc cîteva astfel de cuvinte care să înceapă cu litera M. Şi avem: manevră, maşinaţiune, mînărie, matrapazlîc. Plus măgărie, manţocărie (fără comentarii răutăcioase acolo în spate) şi altele apropiate ca sens. Şi astea doar cu M. Imaginaţi-vă cîte litere nefolosite avem în alfabet şi de cîte alte sute de acţiuni negative suntem capabili. Dacă faceţi un efort şi căutaţi, pe dexonline.ro, sinonimele cuvîntului escrocherie, cîte rezultate credeţi că veţi găsi? 23! 23 de cuvinte care înseamnă acelaşi lucru: infracţiune care constă în înşelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obţinerii unor profituri„. Deţinem savoir-faire-ul şi know-how-ul şmecheriei, e clar.

Ba chiar aş îndrăzni să zic că, aşa cum Newton zicea pentru fiecare acţiune există o reacţiune egală, de sens contrar, tot aşa noi, românii, am inventat, pentru fiecare acţiune pozitivă de pe glob, o reacţiune negativă care s-o contracareze. Şi ce, nu-i bine? Astfel, noi asigurăm echilibrul universal. Că suntem români şi nu ştim să savuar-fer sau nău-hau, dar, totuşi, ne descurcăm!