Cu siguranţă ştiţi că, de cînd lumea, bărbaţii (sau, mai degrabă, creierelor lor) duc un război personal cu propriile testicule. Dacă, de obicei, miza bătăliei o reprezintă futaiul exploziv cu aromă de viol, pe de o parte, sau păstrarea aparenţelor de gentleman, pe de alta, ei bine, de data aceasta, eu am avut de dus o bătălie chiar şi mai delicată! O bătălie cu mîncărimea. Mîncărimea primordială, sîcîitoare şi incurabilă. Mîncărimea primordială e-atunci cînd coiul drept te mănîncă atît de tare încît îţi vine să te scarpini cu glaşpapir, să-ţi iei soarta şi scrotul în mîini şi să răzuieşti energic cu o piatră ponce, să rupi ambalajul de la Gilette într-un gest nebunesc şi să te razi dedicat, uitînd de tine, să te razi pînă simţi că ai stîrpit mîncărimea de la rădăcină. O astfel de senzaţie m-a încercat pe mine azi. Cîmpul de bătălie nu-mi era deloc prielnic: eram în oraş. „Păi, şi ce, veţi spune, chiar te-ai scărpinat, porcule?!”. Da, ştiu, trebuia să mă abţin sau să mă ating uşor cu unghia arătătorului prin buzunar. Uşor de zis! Dar, pus faţă-n faţă cu duşmanul, lucrurile nu sunt atît de simple. Pe parcursul periplului meu de la redacţie la farmacie, apoi la mall, apoi acasă, am fost învins de trei ori de nevoia imperioasă de a mă scărpina. Sigur, am făcut tot posibilul să nu fiu văzut. Dar evident că nu am reuşit asta nici măcar o dată. Aşadar, astăzi m-au surprins scărpinîndu-mă la coiul drept următorii:

– o puştoaică emo cu bască-n cap, care-a pufnit în rîs ca şi cînd ea n-ar avea coaie şi n-ar mînca-o;

– o babă cu paporniţă roz care, imediat după ce m-a surprins în mijlocul actului, s-a închinat de trei ori (mărturisesc că în spatele meu era Biserica Nu-Ştiu-Care, de la intersecţia Orşovei cu Virtuţii, deci nu garantez că testiculul meu mîncarimicios a fost chipul cioplit la care a executat crucea)

– un mecanic auto îmbrăcat într-o salopetă plină de pete de ulei, care mi-a studiat îndelung scărpinatul meu cît mai reţinut şi (n-am înţeles dacă din spirit de solidaritate sau ca un efect contagios) a început şi el să se scarpine sănătos, bătrîneşte, cu mîna lui mare făcută căuş în jurul genitalelor, deci, în orice caz, mult mai evident decît mine. Şi totuşi, gestul lui părea atît de firesc, iar al meu atît de scandalos!

Morala? Dacă vreţi să vă scărpinaţi la coaie în voie, faceţi-vă mecanici auto!