LEAD (lead-ul e o invenţie a jurnaliştilor care nu ştiau să dea titluri ca lumea şi şefii le cereau explicaţii suplimentare. Aşa că ei au venit cu soluţia: lasă, şefu’, că mai scriem un titlu mai lung, cu italice, sub ăsta micu’, dă-l dreachiu! Iată lead-ul meu, deci…): Am fost ruşinat! Un user de pe DC++ m-a urmărit, m-a aşteptat să intru în scara lui întunecoasă de hard, mi-a dat chiloţeii jos, m-a lăsat în cunoaşterea goală şi şi-a făcut treaba cu mine!

Să începem cu mijlocul: a vorbit şefii ‘eri la redacţie de un film documentar şi, normal, m-am dus repede acasă să-l iau de pe DC++ şi să-l previzionez, să mă ajute la pupatu’n cur de joi, de la şedinţă. L-am găsit la un singur user şi, în timp ce se lua, văd că mi se albăstreşte o căsuţă acolea la DC++. Aoleo, îmi zic, s-o fi stricat ceva! O fi Poliţia Internet, face razie pe hubu’ din Crîngaşi şi m-a prins la furat! Dar, cînd s-arunc filmul şi să fug, văd că, de fapt, nu era decît userul de la care trăgeam filmul – îmi scrisese ceva. HAIDA-DE! Habar n-aveam că poţi să chatuieşti pe DC pîn-acu’! Vă daţi seama ce zăcămînt neexploatat de pizdă? Bine, partea proastă pe DC e că nu poţi să le-o bagi pe aia cu „păpuşe, hai pă la mine să vezi ce listă dă filme de artă marţială posed!”, că-şi dă seama cu un click că eşti un lăbar cu 20 de giga de pornache în calculator. Şi asta nici n-ar fi aşa rău, dacă singurele filme salvate pe partiţia mai mică n-ar fi Sweet November, Love Story şi Garden State. În fine, în bunul meu obicei, m-am îndepărtat de la subiect. Subiectul era, desigur, CE vrusese user-ul de la care tocmai trăgeam Zeitgeist să-mi transmită. Ei bine, iată:

<[RO][B][RDS]Sonic> o sa te socheze filmul, dar sa nu il iei 100% ca pe un adevar

*** User went online [[RO][B][RDS]Sonic (C-ZONE HUB)] ***

<[O][B][Megainternet]Mantzy> da’ cam cat la suta sa iau ca adevar asa?

Coa’e, ce se întîmplă cu oamenii?! Ce pula mea, de cînd au început să-şi dea toţi cu părerea în legătură cu orice pe tot felul de bloguri de căcat, li s-au trezit şi instinctele de critici de film? Parcă-i şi văd pe nemernici: iau zece filme, le văd de cîte trei ori, le sharuiesc şi se pun la pîndă. Victima nu bănuieşte nimic şi downloadează un film din alea zece. Şi atunci criticul-prădător-de-fibră-optică aruncă asupra lui o cronică tăioasă, de 900 de semne, cu diacritice şi note de subsol. Şi gata, sărmana pradă nu mai are scăpare. Simţul cu care aprecia filmele de obicei e mort! Vă daţi seama? Cum să mă mai uit eu acum la Zeitgeist cu aceiaşi ochi cînd ştiu că nu-i 100% adevărat? De la întîmplarea asta, nu mă mai duc la serviciu, nu mai mănînc, nu mă mai piş. Stau cu DC-ul deschis şi aştept să se întoarcă Sonic, să-mi dezvăluie exact care-s bucăţile adevărate din film şi care-s vrăjeli, să nu mă fac de căcat cînd mă dau inteligent pe la muncă…