„Nu pot”, zice. „Cum, nu poţi?!”, zic. „Nu pot!”. „Păi, cum să nu poţi?!”. „Nu pot…”. „?!?”. „Nu poooot!”. „!!!”. „Of, nu pot…”. „Ok, nu poţi!”. „Nu pot!”. Tăcere cinci secunde. „Deci, poţi sau nu poţi?”. „Nu pot… nu pot… [rîs isteric]… nu pot!”. „:-s”. „[mieunînd] Nu poooot!”. Rîd. „Nu pooooooooooooot!”. „Bine, bine… da’ aşa poţi?!”. „Aşa cum?”. Îi arăt cum. „Nu pot!”. „Deci nu poţi!”. „Nu pooooot!”. Tac. „Nu pot… nu poot… nu pooot… nu poooot!”. Tac. „Nu pot!”. Tac. „[sfîrşită] Nu poooot!” Bine, am înţeles, da’ să taci poţi?”. „Nu pot!”.