Românii fură. OK? Vrea cineva să-i argumentez asta? Pot, dar pe urmă mi-e să nu ziceţi că-s fraier că mă apuc. Uneori, românii fură idei. E mişto să furi idei. Ca să faci asta, îţi trebuie doar o idee: să furi idei. Dacă nu ai ideea asta sau dacă alegi să nu o urmezi, e mai nasol. Va trebui să ai idei. În fine, dintre românii care fură idei, cei mai enervanţi sînt, de departe, copywriter-ii. Ăia din publicitate, pentru neofiţi. În acest caz, furtul nici măcar nu e cea mai enervantă chestie. Mult mai deranjant e că unii dintre ei vor şi pula-n cur, dar şi sufletul în Rai şi strică ideile pe care le fură. Le strică exact atît cît să poată spune dup-aia c-au fost originali şi să-şi ia banii. Un exemplu:

Cadru cu trei membri ai unei familii îndurerate: tatăl ţine în braţe fetiţa, care plînge sfîşietor, cu muci. Părintele însuşi are o figură distrusă. Lîngă ei, băieţelul, ceva mai mare decît fetiţa, strigă: „nu, mami, te rugăm, nu pleca!”. Cadrul doi: mama, la fel de tristă, cu două geamantane de-a stînga şi de-a dreapta, îşi ia la revedere de la copii şi soţ. Îşi îmbrăţişează dintr-o mişcare soţul şi fetiţa, îşi sărută băieţelul şi-l mîngîie pe cap. Apoi, încercînd să-şi învingă lacrimile, se ridică hotărîtă, ia geamantanele, se întoarce cu spatele la soţ şi copii, intră în baie şi închide uşa. Băieţelul izbucneşte şi el în plîns, tatăl încearcă să-l calmeze, dar e clar că şi el e disperat. La ce era reclama? Dacă nu v-aţi prins, citiţi şi paragraful următor. (V-aş da un link către reclamă, dar nu am reuşit s-o găsesc. Poate vă descurcaţi voi mai bine.)

Cadru cu soţul şi soţia proaspăt treziţi din somn, dimineaţa. Soţul se îmbracă şi-i zice nevestei ceva de genul: „Dragă, eu o să ajung tîrziu azi acasă, că am o şedinţă.” Soţia zice că bine şi intră în baie. Se face seara. Soţia iese din baie şi stinge lumina. Soţul, care e deja în pijamale, în pat, o întreabă: „Şi… ce-ai făcut azi?”. Ea răspunde cu năduf: „Mai nimic…”.

Au fost două reclame la laxativ. Între ele există deosebiri, deşi nu multe. Una esenţială este că a doua e scîrboasă. Repet, nu sînt foarte diferite. Drept dovadă că de la genial la scîrbos e doar un pas. Dar ce face reclama românească să fie scîrboasă? Păi s-o analizăm. Ăia doi se trezesc, ăla pleacă la serviciu şi aia intră la baie. Ăla se întoarce de la serviciu, aia iese, în sfîrşit, de la baie. Iar ăla o întreabă: „CE-AI FĂCUT AZI?”. Păi ce pula mea putea să facă, vita, dacă nu s-a ridicat de pe căcăstoare toată ziua? Nu zic, întrebarea o fi retorică. Sau poate tipul e ironic, vrea să-i dea curvei peste nas că n-a făcut nimic toată ziua decît să se screamă pînă i s-au învineţit tîmplele. Eu înţeleg, însă, că „făcut” este un eufemism pentru „căcat”, din moment ce e clar că tipa a stat doar pe WC. Deci ăla o întreabă, de fapt: „ce ai căcat azi?”. Iar ea spune, de fapt: „mai nimic, abia mi-au ieşit trei căcăreze, ca la capră, şi pentru alea am transpirat cît la două ture de stadion şi am învăţat pe de rost horoscopul pentru toate zodiile, că ştii doar că altceva nu citesc din revistă”.

În concluzie, publicitarii români se cam cacă pe ei.