Vă anunţ cu mirare că, de vreo cîteva săptămîni, am redescoperit plăcerea de a cumpăra cărţi. Azi, de exemplu, am luat o ediţie frumos legată din „Toamna patriarhului”, un volum cu povestiri de Cehov (m-am c#%ăcat pe mine de rîs în autobuz, către casă), un roman mai obscur al lui Steinbeck şi „Trei dinţi din faţă”, care a apărut recent cu Jurnalul Naţional. Cărţile sînt nişte obiecte foarte frumoase şi, la o adică, şi folositoare. Puteţi fixa piciorul mesei cu una, să puneţi ceaşca de cafea pe ele, ca să nu murdăriţi mobila, şi sînt minunate cînd aveţi de strivit gîndaci. În plus, au marele avantaj că, la o adică, poţi să le şi citeşti.

Ştiu că azi nu se mai citeşte decît din două motive: că-ţi dă la şcoală sau că eşti un snob coclit. De prima situaţie am amintit într-un post anterior. A doua este de zece ori mai enervantă şi am regăsit-o scîrbit într-o leapşă care circulă pe net. Ia priviţi aici. Ei? Sinistru, nu? Iată, deci, o nouă activitate preferată a snobilor cocliţi cu băşini de intelectuali, pe lîngă număratul cărţilor pe care le citesc: răspunsul la nişte întrebări legate de cărţi. Dar răspunsurile ca răspunsurile, dar ia fiţi atenţi la întrebări! Ce australopitec o fi reuşit să le încropească? Cică „din ce carte ai mai multe exemplare?„!!! Ahahahaha! Băi, deci toţi idioţii cu ochii pe mine, că vă explic! Oamenii normali, care chiar citesc (nu ca voi), nu au mai multe exemplare dintr-o carte. Dacă mă-ta şi tac’tu nu s-au vorbit şi, întîmplător, ţi-au luat amîndoi „Romanul adolescentului miop” cînd au venit de la serviciu, că te-au văzut că nu faci decît labă şi dup-aia plîngi, faceţi-o în pula mea cadou pe una din ele. Sau: „ce carte ai citit cel mai DES?”. Observaţi, desigur, că ăştia nici n-au limbajul format, cînd vine vorba de citit. Mă mir că n-au zis „Pe ce carte ai silabisit cel mai des„. Pe la întrebarea 18, între toate întrebările legate de cărţi, autorul chestionarului are un moment de rătăcire. Cică: „Joci ceva?„. Asta aşa, că s-a săturat de toate căcaturile cu cărţile şi chiar vrea să te cunoască mai bine, pentru numele lui Dumnezeu. Sau poate se gîndea că joc Shakespeare? Staţi, că mai am: „ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?„. Activitatea lecturii, da? Faptul că adorm mereu la prima pagină, ar fi un răspuns onest. În fine, ajungem şi la senzaţionala „care este cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o?„. Deci, carte cultă. Atît, mînca-ţ’-aş! Nu mai zic de dezacordul de la „cea mai putin”, că deja e chestie de fineţe.

Cît despre fata îndrăgostită de Zburătorul lui Eminescu care a răspuns conştiincioasă la întrebări n-are rost să mai vorbesc, că m-am mai luat de ea într-un post anterior, mai demult, şi-o să spună că-i ceva personal. Un sfat, doar: cînd eşti pasionat de zburătoare, ai citit „des” Jurnalul lui Bridget Jones şi-ţi „apare” Edgar Allan Poe în bibliotecă, e grav. Şi e imperios necesar nu numai să încetezi imediat orice activitate care implică scrisul, ci şi să taci. Să taci pentru totdeauna, fără regretul că cineva (inclusiv tu) ar avea de suferit din asta.

PS – cred că mîine mă apuc şi eu să răspund la chestionarul ăla. So stay tuned.