Septembrie 2008: ultima sută de metri pentru alegerile parlamentare. Traian Băsescu dă o declaraţie la Radio România Actualităţi în care spune că România nu va fi afectată de criza economică, deşi ţările occidentale începuseră s-o resimtă deja. Octombrie 2008: ultimii 50 de metri pentru alegerile parlamentare. La iniţiativa PSD, Traian Băsescu promulgă atât legea de majorare a pensiilor, cât şi pe cea de mărire a salariilor profesorilor cu 50%, deşi guvernul de la acea vreme încearcă să-l convingă că nu sunt/nu vor fi bani. Decembrie 2008: PD-L şi PSD câştigă alegerile parlamentare, se aliază şi formează Guvernul.

Mai 2009: profesorii intră în grevă, dar nu primesc nimic la salarii. Nu sunt bani. Traian Băsescu dă o declaraţie în care spune că „îşi asumă, alături de ceilalţi politicieni” eroarea promulgării Legii salarizării profesorilor. Iunie 2009: Traian Băsescu: „Optimismul BNR nu are acoperire. România intră în recesiune”.

Nu mă interesează câtuşi de puţin politica, nu am fost şi nu cred că o să mă duc la vot, dar îmi displace profund să fiu luat de prost. Conform ultimelor sondaje, 38% dintre români nu au nici o problemă cu asta. Ce-ar fi dacă noi, restul, am emigra? Simplu: ar fi 100%.