Simona Tache a fost drăguţă şi mi-a dat o leapşă plecată de la o revelaţie a Cruellei, o comentacă de-a ei. Cruella s-a gîndit să ţină un jurnal în care să noteze lucrurile pe care le face pentru prima oară în viaţă. După simptome, aş zice că Cruella e femeie, ca şi Simona, de altfel. Pentru femei, „prima oară” contează enorm, oricare ar fi premiera în discuţie. Asta pentru că orice noutate merită împărtăşită. Discuţia pleacă de la „tu, fată, să vezi ce-am făcut azi! Mi-am luat pentru prima oară o rochiţă din aia în formă de clopot cu carouri roz şi bretele negre!”. Femeilor nu le place să facă lucruri decît în măsura în care ulterior au cu cine discuta despre ele. De asemenea, cercetătorii au observat că acestei specii pe care nu o înţelegem, dar ne place să ne dăm cu părerea despre ea (femeia), îi place să cosmetizeze unele evenimente doar ca să simtă că i s-a întîmplat ceva important. Pentru orice om normal (deci) cu testicule, faptul de a merge pentru prima oară într-un bar mediocru, de exemplu, nu este unul demn de reţinut. Dacă o femeie ar merge acolo, însă, acel bar ar deveni, pentru cîteva zile, centrul universului creat de ea împreună cu prietenele ei. Şi totuşi, iată cum ar arăta o zi (nu o săptămînă!) de „premiere” din viaţa unui bărbat, dacă acesta s-ar gîndi să le consemneze. Nu sînt atît de gay încît să mă intereseze lucruri care se întîmplă altor bărbaţi pentru prima oară, aşa că majoritatea exemplelor sînt de la mine:

Azi m-am trezit pentru prima oară din cauza unei mîini în pantaloni care nu era a mea şi care nu era pe pulă. M-am speriat, am crezut că-i Thing din Familia Adams, varianta homosexuală. M-am dus la calculator şi am intrat pentru prima oară pe blogul lui Cabral. Astfel, mi-am dat seama pentru prima oară că, cel puţin în acest caz, nu e deloc adevărat ce se spune despre negri. Nu de alta, dar, după două posturi citite sînt absolut convins că Cabral are un vagin ascuns pe undeva prin chiloţi. Dacă luăm în considerare şi rasa, cu siguranţă lui Cabral va începe cît de curînd să-i crească curul şi să se lăţească în şolduri. Am plecat spre redacţie şi, la parter, am dat pentru prima oară „bună ziua” unei babe infecte cu coafură ridicolă, probabil o vecină. În metrou, am citit pentru prima oară pagina 21 din „Tropicul capricornului”, de Henry Miller. O carte veselă, v-o recomand. La redacţie, am mîncat pentru prima oară pandişpan cu vişine. Ocazie cu care, tot pentru prima oară, am aflat ce înseamnă pandişpan. Tot la redacţie, am recunoscut pentru prima oară faţă de colegi că am fost o singură dată la curve. Şi că atunci cînd curva tocmai se pregătea să mi-o sugă, a găsit de cuviinţă să mă avertizeze: „Vezi că eu nu ştiu să sug pula!”. Şi atunci eu am întrebat pentru prima oară o curvă: „Cum adică? Ce meserie ai tu?!”. În drumul spre casă, am văzut pentru prima oară o şoferiţă creaţă scăpînd de sub control un Seat Ibiza roşu şi îndreptîndu-se spre mine. Era să fie şi ultima. După ce a frînat la două palme de mine, fata şi-a pus mîna la gură şi a părut să chicotească, în timp ce mă privea galeş, ca şi cînd tocmai era să-şi verse cafeaua pe raiaţii mei, nu să mă omoare. Acasă, am adormit pentru prima oară în timp ce (bucata asta a picat la cenzură). Seara am plecat cu trenul spre Motru, ocazie cu care am devenit conştient pentru prima oară că există un miros de ţăran. Mirosul de ţăran e un miros greu, apăsător, care combină nefericit damful de fecale animale cu cel de brînză şi pe cel de apă de flori neschimbată de trei zile cu cel de halenă cauzată de nespălare prelungită pe dinţi. Seamănă puţin cu mirosul de bătrîn, doar că la cel de bătrîn scădem fecalele de animale din listă şi adăugăm fecalele de om. De asemenea, am mai sesizat pentru prima oară mirosul de fiu de ţăran, care este acelaşi cu cel descris mai sus, doar că i se adaugă un iz cotropitor de parfum ieftin. În ultima parte a drumului, m-am gîndit pentru prima oară să scriu pe blog un post despre ceva ce nu discutăm foarte des: motivele pentru care lui Dumnezeu nu-i place să intre la el în casă femei aflate la ciclu. Citiţi luni, pentru prima oară!

Dau leapşa mai departe lui Bendeac, lui Chirilă şi lui Cabral, ca premiu. Pentru că, atunci cînd sînt atît de deprimat încît mi se pare că nimic nu mă poate face să rîd, ei sînt acolo să mă amuze cu blogurile lor de căcat. Vă daţi seama că să mă delecteze cu un text penibil pe o temă impusă de mine ar fi aşa, ca o dedicaţie. Dar (dacă nu vă convine subiectul) scrieţi, băieţi, scrieţi orice, numai distraţi-mă!