Îmi amintesc ca răsalaltăieri. Eram mic. Nu ştiu exact cît de mic. În orice caz, mai mic ca acum. Cînd eşti mic (adică pînă pe la 18 ani), nu-ţi dă prin cap că femeile defecă. Că flatulează nici nu mai încape vorba. La vremea aia mă gîndeam că ar fi la fel de scandalos şi din partea lui Dumnezeu şi din aceea a evoluţiei să le facă pe femei capabile să emită pîrţuri. De fapt, cum nici sexul anal nu se afla pe lista mea de priorităţi, trăiam într-o lume perfectă în care femeile nu aveau anus. Nu mă interesa în ce se termină intestinul lor gros. Eram pregătit să accept orice explicaţie vag satisfăcătoare pentru asta. Chiar mă aşteptam ca în orice moment să vină cineva la mine şi să-mi spună că intestinul femeilor are capacitatea inexplicabilă de a face excrementele să se evapore.

Iar pe ea o iubeam. Eram un licean acneic şi idealist, iar ea era Tudor Chirilăul meu. Perfecţiunea era sora ei cea urîtă. Era femeia pe care o descrii cînd dai anunţ la matrimoniale. Mai mare ca mine, cu ochi migdalaţi, cu buze pline şi gură mică. Sîni rotunzi şi mici. Fundul habar n-am cum îl avea, căci, draga şi casta de ea, şi-l acoperea mereu cu cîte o bluză mai lungă sau o fustă mai generoasă. Dar îmi imaginam că-i un fund dumnezeiesc. Cu fesele rotunde ca nişte lubeniţe în pîrg şi tari ca nişte portocale moi. Aş fi dat orice numai să-l văd o secundă (nu neapărat complet gol) şi puteam să mor. Fundul ei era graalul meu. Şi atunci s-a întîmplat. M-am nimerit la cîţiva metri de uşa de la baie pe care tocmai intrase ea. Acum ştiu că ar fi trebuit să fug cît mă ţineau picioarele. Diavolul trebuie că m-a ţinut pe loc. Mai întîi, s-a auzit un ţîrîit strident care trăda o presiune pe care nu mi-aş fi imaginat-o vreodată. Cînd o picătură de sudoare tocmai îmi cobora spre obraz, ţîrîitul a început să-şi piardă din intensitate. Şi atunci s-a auzit. O băşină de manual. Un pîrţ ascuţit, prelung, cu rezonanţe mai joase către finalul lui. Trei secunde de groază. Mîine, tot aici, vă voi povesti despre nişte tipi care au demonstrat ştiinţific că dragostea durează maxim doi ani. Ei bine, nu ştiu cît durează, dar eu pot să vă spun clar că, dacă n-ai noroc, dragostea se termină în trei secunde. De atunci, nu am mai vrut să ştiu nimic de ea. Dar sper că, acolo unde e, dă drumul la duş sau foşneşte pagini de ziar cînd se duce la baie.