Am rezistat cu stoicism să mă uit la dezbaterea finală pînă la pauză. La zbaterea finală, mai degrabă. Iniţial, trăsesem mai multe concluzii. Una singură s-a ridicat însă deasupra tuturor, atît de pregnantă şi de imbatabilă (mi se va permite în această situaţie reprobabilă să folosesc grade de comparaţie aiurea, mulţumesc) încît le-a făcut pe toate celelalte să pară irelevante: Mircea Geoană e atît de prost! Şi de data asta nu m-a mai amuzat. Dimpotrivă, m-am cutremurat văzîndu-i privirea aceea goală de orice urmă de subtilitate. Zîmbetul acela neutru care nu a însemnat niciodată nimic. Discursul de lemn care pare atît de simplu la prima vedere, dar pe care nu reuşim niciodată să-l pricepem. Prostia lui Mircea Geoană e pustiitoare. Aşa cum o gaură neagră absoarbe toată materia din jurul ei, prostia acestui om a anulat într-o clipită toate capetele limpezi venite să-l susţină, în speranţa că vor scăpa de tiranul conflictual. Cretinismul lui Geoană (iară nu combativitatea lui Băsescu) i-a înfrînt pe Dinescu, pe Crin, pe Maia, pe Diaconu, pe Vişan. Orice contracandidat l-ar fi bătut pe Traian Băsescu în turul 2. Remus Cernea însuşi ar fi măturat cu el pe jos, probabil. Ninel Potîrcă i-ar fi zis-o de la obraz. Oricine, mai puţin Geoană. Pe Mircea Geoană nu-l văd învingînd nici un copil care repetă a doua oară clasa a treia. La nici o probă. Aştept alegerile resemnat, atitudine pe care v-o recomand cu toată demnitatea ce mi-a mai rămas. Nu vă duceţi la vot, faceţi-o pentru sănătatea principiilor şi a mîndriei voastre. Oricine va cîştiga, mă voi mira. Mă voi mira că avem atîta ghinion. Ce ghinion pe ţara asta, să aibă de ales între un comunist bătut în cap şi unul dezechilibrat şi răzbunător!

Dar va trece. De luni încolo, vom reuşi să uităm. Ei ne vor fura ca şi pînă acum, iar noi, obişnuiţi, ne vom întoarce la vieţile noastre. Va fi frumos. Vom rîde, vom fi din nou relaxaţi, vom face mişto de personaje non-politice. Ne vedem luni!