Mircea Geoană este, probabil, personajul anului. Pe mine, unul, mă impresionează drama pe care probabil o trăieşte Geoană după pierderea alegerilor, avînd în vedere desfăşurarea de forţe din spatele lui. Aşa că mi-am imaginat cîteva zile din viaţa unui anume Mircea  Geană de după înfrîngerea în cursa electorală dintr-o anumită ţară numită Romafia. Vi le spun în episoade, în fiecare zi, de acum pînă în ultima zi din an. Iar cine mă va acuza că-l copiez pe Tetelu are de pe acum promis un pumn în ficat sau, dacă sexul o permite, în pizdă.

Prima zi după anunţarea rezultatelor alegerilor prezidenţiale din Romafia. Mircea Geană s-ar fi trezit mai tîrziu ca de obicei. I-a fost greu să adoarmă pe patul de lemn fără saltea pe care i l-a dat soţia lui, Miaela, cînd a aflat rezultatele. La 6 dimineaţa, însă, Miaela trînteşte cu zgomot uşa celulei nearisite în care îşi izolase soţul şi-l trezeşte pe acesta aruncîndu-i o găleată de apă rece pe faţă:

–         Scoală-te, nesimţitule, că trebuie să mergi la televizor!

Mircea Geană îşi trage timid, peste gură, pînă la jumătatea nasului, rogojina care-i fusese dată pe post de plapumă. De sub ea se mai iţesc acum doar doi ochi rotunzi. Doi ochi umezi. Doi ochi speriaţi. Doi ochi de cîine bătut. Nu, nu sînt opt ochi. Sînt aceiaşi doi ochi atît de greu încercaţi în ultima vreme, cu cearcănele atîrnînd sub ei ca două testicule pe timp de vară toridă. Din adîncurile patului, parcă, se aude o voce stinsă, rîrîită, rugătoare:

–         Dar, Miaela… Nu vrrreaaau!

Enervată, Miaela ia găleata goală şi i-o trînteşte în cap. Impactul produce un zgomot gol şi strident, de clopot bătut cu levierul. În timp ce Geană are un scurt episod de pierdere a cunoştinţei, Miaela iese din cameră şi trînteşte uşa în spatele ei. Cînd încetează să mai tremure, Geană se ridică din pat trosnindu-şi oasele şi lipăie nişte supă cu găluşte veche de trei zile din castronelul care-i fusese lăsat lîngă pat. Ar vrea să se uite pe geam, să ştie cum trebuie să se îmbrace cînd iese din casă, dar noua lui cameră nu are ferestre.

Iese temător din cameră şi păşeşte tiptil pe hol, ca să nu-l audă Miaela din baie. Se uită în spate, să se asigure că nu îl vede nimeni, şi se îndreaptă spre uşa de la camera copiilor. O deschide fără zgomot şi se strecoară înăuntru. Nu e nici 7 dimineaţa. Cei doi copii dorm duşi. Geană îi priveşte drăgăstos şi oftează. Nu vrea să facă asta, dar nu are de ales. E singura cale. Dacă nu ar face-o în fiecare dimineaţă, ar înnebuni. Şi-ar pune ştreangul de gît. Mai întîi se duce la fată. Se aşează uşor în pat lîngă ea şi o mîngîie pe păr cu mîna dreaptă. În acelaşi timp, mîna stîngă se întinde pe nesimţite spre noptieră, de unde scoate un acumulator de laptop cu cablu gros. Mîna dreaptă coboară brusc de pe părul fetei adormite şi se opreşte în dreptul gurii. Imediat, cu stînga începe să lovească în timp ce cu dreapta apasă pe gura fetei, ca să prevină un eventual ţipăt. Trei minute de bătaie sălbatică. Fata pare îngrozită, dar nu scoate nici un sunet. Se vede treaba că s-a obişnuit. Urmează băiatul, care deja se trezise şi pare pregătit. Încă trei minute de snopeală, după care Geană îi sărută ruşinat pe amîndoi şi fuge din cameră. Copiii au rămas singurii oameni pe care se mai poate descărca. În rest, toată lumea se răsteşte la el şi îi dă ordine. Fără această terapie zilnică, nu ar putea îndura toate umilinţele la care e supus. Ajuns la partid, e întâmpinat de Hrebenursus. De cînd a pierdut alegerile, Hrebenursus nu-i mai zîmbeşte. Acum se îndreaptă grav şi hotărît spre Geană şi-i spune scurt:

–         Îmbracă-te, javră, că mergem la Antenă!

Cearcănul drept al lui Geoană se umezeşte de la o lacrimă.

(nu uitaţi să reveniţi mîine pentru episodul 2. Unul, promit, mai bun)