Am făcut eforturi supraomeneşti să mă afund în cada plină ochi cu apă fierbinte. Mi-am reţinut un ţipăt scurt şi am riscat conştient arsuri de gradul doi. Volumul de apă dislocuit de trupu-mi de Adonis s-a revărsat pe gresie, aproape să treacă pe sub uşa de la baie şi să-mi inunde holul. Inundaţia a fost încă un risc pe care mi l-am asumat. Aveam nevoie de aburi ca de aer. Tenul trebuia să se moaie. Am şters oglinda aburită cu un prosop uscat, am luat penseta cu două degete, dîrz ca un ninja, apoi am început să pigulesc spaţiul dintre sprîncene. Nesfîrşit. Pînă la sînge. Pînă la ochi. Pînă la tîmple. Cel puţin juma’ de oră. Nu pot risca să fiu nepensat cînd îmi petrec noaptea la o fată. Şi totuşi, sînt sigur că nimeni nu îmi va remarca sprîncenele.

Am ieşit din baie şi am deschis sertarul cu chiloţi. I-am aranjat grijuliu, unul lîngă altul, pe pat. Mai întîi i-am scos din calcul pe cei fără elastic gros. Nu se cade să ţi se vadă nişte budigăi ordinari cînd te apleci peste bar să borăşti în capul barmanului impertinent, care nu vrea să te mai servească la 5 dimineaţa. Apoi i-am eliminat pe cei cărora nici hipocloritul nu le putuse scoate petele de urină şi excremente. Mi-au rămas aceiaşi chiloţi cu care merg mereu în club. Nu pot risca să rămîn în chiloţi naşpa în faţa unei fete. Deşi ştiu că nimeni nu îmi va vedea astăzi chiloţii, cu excepţia, poate, a mamei cînd va intra peste mine în timp ce mă piş.

Revin în baie şi-mi dau cu parfum. Am 24 de parfumuri. M-am dat cu cel mai scump. Pe gît. Pe ceafă. Pe cămaşă. La subsiori. În zona delicată dintre scrot şi anus. Nu pot risca să put dacă vreo fată se gîndeşte să mă cheme la ea acasă la o oră tîrzie. Ar fi un dezastru să-mi lingă testiculele împuţite ca pe două sfere mici de îngheţată expirată şi să se congestioneze de dezgust. Şi totuşi, ştiu că nimeni nu mă va mirosi cu interes în noaptea asta.

Ştiu ce blugi îmi trebuie: cei strîmţi pe glezne. Pantofii cei strălucitori. Puloverul cu anchior adînc, pînă între mameloane. Luat neapărat pe pielea goală. Nu pot risca să apar îmbrăcat ca un om obişnuit în club. Şi totuşi, ştiu că nimeni nu-mi va admira sternul astă-seară, pentru că nu-i nimic de admirat la el.

În buzunarul stînga-faţă îmi îndes prezervativele. Două. Sînt nefutut de un an, deci sigur dau cel puţin două numere. Nu înainte ca, la plecare, să bat două labe legate în baie, ca să nu ejaculez cînd buricele degetelor ei le vor atinge pe ale mele. Nu pot risca să rămîn fără prezervative la al doilea număr. Şi totuşi, sînt sigur că mă voi întoarce cu aceleaşi prezervative acasă.

După ce m-am îmbrăcat, rămîn în faţa oglinzii să-mi fac freza. Îmi afund mîna în borcanul cu gel de păr şi scot un pumn de maclavais. Mi-l frec hotărît de scalp. Încerc unsprezece tipuri de freză în patruzeci de minute. Invariabil, mă opresc la cea cu bretonul ridicat în sus, ca streaşina unei case de prost-gust. Nu pot risca să fiu abordat de o fată fără să am freza pusă la punct. Şi totuşi, ştiu că nici o fată nu va aprecia efortul pe care l-am depus să mi-o fac.

Ajung în club şi-mi comand o apă minerală. O beau în trei ore, cu sorbituri rare şi mici, asortate la mestecatul gumei. Apa are gust naşpa cînd mesteci gumă, dar mestecatul gumei e indispensabil. Nu pot risca să fiu beat atunci cînd o conduc pe tipă acasă. Şi totuşi, ştiu că aş putea să mă îmbăt fără nici o grijă.

Stau în mijlocul ringului, în picioare. Îmi îndes mîinile în buzunar, las degetele mari să atîrne pe dinafară blugului şi nu-mi mişc decît ochii pe muzică, în stînga şi-n dreapta. Sînt un dur. Scrutez ringul cu privire de prădător. E sub demnitatea mea să fac o mişcare (fie ea din mîini, picioare sau cap) care să aducă a dans. Nu pot risca să par poponar în faţa fetelor care sigur mă privesc pofticios. Şi totuşi, ştiu că nimeni nu va pofti la mine în seara asta.

Mă prefac că-mi place muzica. De fapt, o urăsc. Urăsc zgomotele puternice. Sufăr de o boală a urechilor care mă face să trag o băşină la orice bas. Noroc cu parfumul care acoperă izul de flatulenţă. Dar nu pot risca să par nelalocul meu în club. Şi totuşi, ştiu că nimănui nu-i pasă dacă mă simt bine sau nu.

Şi dacă ştiu că nimic din ceea ce îmi doresc nu se va întîmpla, de ce mă mai duc totuşi în club? Simplu: pentru că sînt un ţărănoi fudul căruia îi place să se mintă pe el însuşi aproape la fel de mult pe cît i-ar plăcea să fută. Sau cel puţin aşa cred. Că mi-ar plăcea să fut. Ar fi mişto… Trupul ei gol, cu sîni rotunzi şi doar o idee lăsaţi unduindu-se de-a lungul trunchiului meu epilat complet. Sexul ei cuprinzîndu-l protector pe al meu într-o completare vulgară a mitului androgin. Gemetele noastre unindu-se cu acordurile manelelor în care ne-am refugiat, la ea acasă. Ahhh! Ce aş putea face ca să am toate astea? Ştiu!!! Deseară mă duc în club!