– Trimite-l pe Străinu-Inel înăuntru!

Lucra pentru el de 5 ani, dar secretarei încă i se mai făcea pielea de găină cînd îi auzea vocea metalică şi poruncitoare, venită parcă din străfundurile iadului. Apăsă cu mîna tremurîndă butonul de „speaker” şi, încercînd pe cît posibil să-şi mascheze spaima din glas, spuse:

– A-a-am înţeles, şefu! Soseşte imediat!

Deşi semnul din cap pe care i-l făcu lui Străinu-Inel părea distant şi protocolar, în ochii mari ai femeii se citea mila. În 5 ani intrase o singură dată în biroul şefului ei şi nu dorea nimănui să treacă prin aşa ceva. Nu mai reuşise să doarmă luni de zile după acea întrevedere. Ştia că doctorul Inel venea aproape săptămînal şi asta aproape că îi trezea instincte materne faţă de bietul om. Simţea nevoia să-l protejeze pe doctor, dar nu ar fi făcut niciodată mai mult decît să-i dea de înţeles prin priviri că e alături de el. Inel îi zîmbi forţat, îşi şterse broboanele de sudoare de sub cîrlionţi, trase adînc aer în piept şi intră în birou.

El era cu spatele. Deşi se prezentase de cel puţin 10 ori la ordine anterior, Inel nu-i văzuse niciodată faţa. Mereu stătea cu spatele la uşă, în penumbră, cu mîinile întinse într-un mod ciudat pe lîngă corp, privind pe o fereastră mare şi rotundă traficul infernal din Bucureşti.

– Ce ai mai rezolvat?

Răceala cu care i se adresă îi făcu tîmplele să zvîcnească. În încercarea disperată de a se stăpîni, Inel închise ochii şi vorbi rar, apăsînd pe consoane:

– A murit Toni Tecuceanu… Le-am zis c-a fost din cauza gripei şi au început să se vaccineze.

Se lăsă o tăcere care nu prevestea nimic bun. După zece secunde care pentru Inel trecură cît zece ore, bărbatul din faţa lui tună:

– Cine PLM e Toni Tecuceanu?!

Modul în care folosea prescurtări de chat în vorbire îi făcea pe interlocutori să dîrdîie. Lumea spunea că odată omorîse un om doar şoptindu-i la ureche „ASL PLS! WTF?! LMAO!”.

– Unul care apărea la televizor… Destul de cunoscut! se grăbi Inel să adauge. Cred că, dacă ne iese şi planul cu Băsescu, pînă în martie se vor vaccina toţi.

Spre surprinderea lui Inel, omul rîse. Încă de la primele hohote, Inel ştiu că era cel mai malefic rîs de pe Pământ. Cele mai macabre personaje negative din istoria Hollywood-ului rîdeau ca Andreea Marin pe lîngă el. După ce rîse 23 de minute, omul se lansă într-un discurs furibund:

– Ai mei sînt cu toţii!!! Nu mai au scăpare! Au crezut că îmi pot face faţă?! Sărmanii nebuni! Urmează Băsescu! Inel, vreau să faci 10.000 de centre de vaccinare în toată ţara! După ce se vor vaccina cu toţii, nimeni nu îmi va putea rezista! Voi face ce vreau cu ei! Îi voi umili! Perversitatea mea nu va cunoaşte limite!

– Domnule, îndrăzni Inel, am înţeles… Substanţa pe care aţi introdus-o în vaccin îi va face pe bărbaţi să devină homosexuali. Dar, dacă-mi permiteţi, ce se va întîmpla cu femeile?

– Prostule! Chiar nu ţi-ai dat seama pînă acum?! Femeile vor deveni frigide şi se vor îmbolnăvi de candidoză şi beri beri! Hahaha! Maleficitatea mea nu cunoaşte limite!

La auzul veştii, Străinu-Inel leşină. Atunci Bendeac se întoarse cu faţa, îşi scoase sintetizatorul de voce şi se afundă în fotoliu, frecîndu-şi nerăbdător palmele.