Unii oameni fumează un pachet de ţigări pe zi. Sau beau cîte cinci cafele. Alţii sînt alcoolici sau îşi sparg salariul la casino. Mi s-a spus chiar că există femei care nu pot trăi fără sex. Eu am un singur viciu: nu pot să trăiesc fără să n-am bani. Dacă nu se întîmplă să rămîn fără bani cel puţin o dată pe lună, înnebunesc. Intru în sevraj. Devin ipohondru şi paranoic. O fi o reminiscenţă din facultate, nu ştiu. Cert e sumele mari de bani mă sperie. Cel mai mult mă înspăimîntă gîndul că s-ar putea să cîştig, vreodată, mai mulţi bani decît aş putea cheltui. Cînd se întîmplă să am acest coşmar, mă trezesc în sudori reci. Vă daţi seama cum am reacţionat cînd cineva m-a întrebat ce aş face dacă aş fi miliardar în euro… Brrr, ce poate fi mai îngrozitor?!

(După două ore) Acum, dacă stau să mă gîndesc mai bine, cred că am exagerat un pic. Ca să fiu sincer, nu m-ar deranja să fiu bogat. Nu văd neapărat absenţa banilor ca pe o necesitate. Mai degrabă este un fapt dat cu care m-am obişnuit şi pe care îl accept lună de lună cu resemnare. Un fel de blestem, dacă vreţi. Chiar dacă să zicem că m-aş pricopsi cu cîteva miliarde de euro, ştiu sigur că nu vor apuca să treacă 32 de zile şi voi rămîne fără ei.

Poate aş investi totul într-o industrie pe care aş crede-o nemuritoare. În pompe funebre, de exemplu. Ei, după 30 de zile vă asigur că oamenii vor înceta să mai moară, fix ca într-un roman de Saramago.

Sau poate aş întîlni o femeie. O femeie de care m-aş îndrăgosti nebuneşte după o săptămînă. După două săptămîni o voi cere în căsătorie. A treia va fi luna de miere comprimată. A patra va fi de fericire. În prima zi a celei de-a cincea săptămîni, mă voi îmbăta şi ea îmi va întinde o hîrtie pe care o voi semna. În a 30-a zi eu voi fi mahmur şi sărac, iar ea va huzuri undeva departe.

Mai am o variantă, cea mai proastă pentru mine: după 30 de zile de beţii şi cheltuieli nesfîrşite, voi primi un telefon. Voi duce mîndru Ver *u-ul încrustat cu diamante la ureche şi voi apăsa tasta de răspuns. Persoana de la celălalt capăt al wireless-ului va începe neapărat cu: “domnule Manţog, avem o veste proastă pentru dumneavoastră. Ştiţi, s-a făcut o greşeală…”. Şi atunci voi înţelege că nu mi se cuvenea nici un ban din acel cîştig fabulos şi că trebuie să-i dau înapoi, inclusiv pe cei cheltuiţi pînă atunci.

Şi mai există o posibilitate, cea mai proastă pentru toată lumea: în a 30-a zi, de la etajul 159 al palatului meu din gheaţă construit de un milion de muncitori chinezi în două zile, voi asista la un spectacol impresionant: pe la ora 13:20, un glob de foc de mărimea unei mingi de ping pong va brăzda cerul. Pe la ora 13:30, un glob de foc de mărimea unei mingi de baschet va brăzda cerul ceva mai jos. Pe la ora 13:45, un glob de foc de mărimea unui orăşel mic de provincie va trece fix prin faţa mea. Iar pe la ora 13:46 nu vor mai exista bani şi nici săraci sau bogaţi. Futu-i în cur de comunişti!