Goana după mai mulţi bani naşte tot felul de monştri. De exemplu, cu ce carte credeţi că a ieşit pe piaţă Gazeta Sporturilor de joia trecută? Cu Nostalgia lu’ Cărtărescu, mînca-ţi-aş! Un volum de nuvele excepţional, ce-i drept, dar parcă puţin peste puterile cititorului-tip al GSP. De redactori nu mai zic, că cred că Tolontan şi Vochin, ăia – cei mai inteligenţi din redacţie, au citit maxim De ce iubim femeile. Ştiţi despre ce crede Geambaşu că e Nostalgia? Despre cum e nostalgic Cărtărescu cînd se gîndeşte la SUA ’94 sau Mexic ’70. Haha!

O altă chestie miştonibilă este că Nostalgia lui Cărtărescu a apărut, citez, „ca un nou concept de carte: compactă, flexibilă, bună de luat pretutindeni”. Nu vreau să vă stric pofta de mîncare imaginîndu-mi cam pe unde ar lua cu ei „pretutindeni” cartea respectivă cititorii de Gazeta. Dar mă gîndesc că ziarele de scandal ar putea inventa şi ele un nou concept de format, cu care să contracareze tabloidizarea culturii: tabloidul stufos, cu coperte groase şi scris mic, fără poze. Libertatea în format de DEX: foarte greu de luat pretutindeni!