Japonezilor, aţi belit pula (voastră mică)! Remus Cernea e pe urmele voastre!

Pentru că era criză economică şi la mecdonălds nu se mai făceau angajări, Remus Cernea s-a gîndit că ultima lui şansă de a scoate nişte bani şi de a se muta din apartamentul părinţilor este să devină preşedintele României. Şi lumea a rîs. Imun la miştouri graţie anilor de experienţă din şcoală, Cernea nu i-a băgat în seamă şi s-a agăţat cu dinţii de ocazia oferită de un partid obscur, care l-a pus pe liste. După o campanie în care lăbarii lui de piarişti care stau pe messenger 15 ore pe zi au bombardat presa cu tot felul de înştiinţări care mai de care mai amuzante despre acţiunile jenibile ale candidatului lor, Remus Cernea a pierdut la mustaţă alegerile, fiind votat de 391 de oameni. Sau, în fine, ceva de genul acesta. Ne-am fi aşteptat ca, după această înfrîngere surprinzătoare şi dureroasă, Remus să se retragă în camera lui şi să plîngă în timp ce se masturbează la poze cu pădurea ecuatorială, ca şi pînă acum. Dar nu. Neobositul Cernea a continuat să se ia în serios şi, de pildă, a făcut „toate forurile mondiale” să se cace pe dînsele de rîs povestindu-le cum n-a fost el lăsat să candideze în nu-ştiu-ce rahat de sector, de data asta pentru un post de deputat. Ei, după luni de zile în care m-am distrat pe seama lui, atunci s-a rupt ceva în mine. N-am mai putut să rîd de Remus Cernea. Am fost dărîmat. Am consultat zeci de doctori, dar degeaba. Neştiind ce se întîmplă cu mine, m-am refugiat în alcool.

Azi, cînd am văzut că Remus Cernea somează Japonia să oprească masacrarea delfinilor, era să mă sinucid. Pur şi simplu nu-mi explicam de ce nu puteam să rîd la ceva aparent atît de amuzant. Am citit de cîteva ori articolul în care Cernea ameninţa cu acţiuni de protest în faţa ambasadelor Japoniei şi Danemarcei, dar degeaba. Nici măcar imaginea lui Remus Cernea aruncînd cu căcat în clădirea ambasadei Japoniei şi cîntînd „Imagine” cu o coroniţă de pizda-ţigăncii pe cap în faţa ambasadei Danemarcei nu mi-au stîrnit vreo reacţie.

De aceea, fac un apel disperat la domnul Remus Cernea:

Domnule Remus Cernea, băi, pulică,

Trebuie să pricepi că am rîs de tine suficient. Nu mai putem! Înţelege-ne şi pe noi, sîntem secătuiţi. Eşti un subiect de miştocăreală atît de fumat încît n-am mai putea rîde de tine nici dacă te-ai duce la Obama îmbrăcat doar în ferigi şi te-ai autopropune ministru al mediului în SUA. Ajunge! Îţi mulţumim pentru toate hohotele de rîs pe care ni le-ai pricinuit, dar acum e momentul să dispari.

Ne-ai învins! Nu mai sîntem capabili să rîdem. Nu mai putem decît să te înjurăm. Rasa mă-tii de hipiot prost! 😦

Mulţumesc.