Pe repede înainte, că într-o juma’ de oră plec în timbilding. De vreo două zile mă tot chinuiesc să scriu un scenariu care să-l aibă pe Tudor Chirilă personaj central. Problema este că nu reuşeam nicicum să-mi imaginez o situaţie absurdă în care Chirilă s-ar putea afla. Şi atunci m-a lovit: băiatul ăsta e atît de mediocru, atît de perfect banal, încît ai putea să-l vezi oriunde fără să te miri prea tare. Este exemplul suprem de adaptare, omul căruia îi place să se priceapă la toate. Sau, mă rog, să creadă asta. De exemplu, intri într-o bibliotecă şi-ţi spui: „mda, plm, am ajuns la bibliotecă, uite-l pe Cristoiu, uite-l pe Liiceanu şi uite-l şi pe Tudor Chirilă, logic”. Sau treci pe lîngă o creşă sau o grădiniţă, te uiţi în curte şi-ţi zici: „mda, plm, am ajuns la grădiniţă. Uite-l pe Polanski, uite-l pe Humbert Humbert şi uite-l şi pe Tudor Chirilă. Previzibil. Are de făcut un apel către preşcolari, probabil”. Şi aşa mai departe. Acum, ce vă rog eu pe voi este să-mi daţi o idee de loc sau de situaţie în care Tudor Chirilă ar fi nelalocul lui. Cea mai bună va fi premiată, desigur. Deşi nu ştiu exact cum.