Victoria dramatică a lui Băsescu, în prelungirile zilei de 6 decembrie, îl lăsă pe Mihai Gâdea nu doar cu buzele la fel de umflate, ci şi cu o senzaţie apăsătoare de nimicnicie.  După ce, în fiecare seară a primei luni de după alegeri, îşi afundase faţa în fundul dolofan al lui Voiculescu şi plînsese sfîşietor, cu sughiţuri, realizatorul TV îşi dădu seama că, dacă presei i se spune „a patra putere în stat”, atunci cu siguranţă nu şi-a căpătat această poreclă datorită lui. Se gîndi trist la eforturile fantastice puse în slujba detronării lui Băsescu în acei ani, toate spulberate cu o apăsare de buton de către un amărăştean de paparazzo care îl surprinsese pe Geoană la Vântu în portiţă. Oftă şi scrise în jurnal: „Doamne, am trăit într-o uriaşă minciună! Fotojurnalismul este, de fapt, a patra putere în stat. Noi, realizatorii, sîntem urină contra vîntului.”

Sentimentul de slăbiciune care îl cuprinse după ce termină de scris aceste rînduri îl făcu pe Gâdea să fugă în biroul lui Sorin Oancea şi să se chircească la pieptul lui protector şi păros. Neştiind ce să-i zică, Oancea îl bătu jenat pe umăr şi-i dădu să citească ce-i căzu în mînă: o revistă pentru femei. Gâdea o răsfoi mai întîi cu reţinere, absent, dar nu trecu mult pînă începu să citească febril rubricile, cu mîini tremurînde şi ochi hămesiţi. „Evrika!”, urlă Gâdea confruntat cu revelaţia şi, nebun de fericire, îl sărută pe Oancea pe gură.

Fugi într-un suflet la colegul Mircea Badea şi-i spuse: „Bătrîne, am veşti senzaţionale! Nu sîntem noi cei mai inutili jurnalişti de pe planetă! Uite!”. Şi îndesă în pectoralii bine definiţi ai lui Badea revista pentru femei, deschisă la un articol de la pagina de investigaţii, semnat de redactorul şef, cu titlul: „Află dacă te-a înşelat mirosindu-i chiloţii”. „Genial, prietene! Ne vedem mîine în emisiune!”, zise Badea şi, bucuros nevoie mare, îl îmbrăţişă pe Gâdea pînă îi pîrîiră lui muşchii şi ăluilalt ochelarii, apoi plînseră amîndoi timp de un sfert de oră, îmbrăţişaţi. După ce îşi şterseră unul altuia lacrimile cu hîrtie igienică, Gîdea îl pupă pe obraz pe Badea şi-i spuse zglobiu: „Mă duc să-l anunţ şi pe Bendeac!”.

Cînd Gâdea intră în studiourile Intact, Bendeac tocmai îl imita pe Fernando de la Caransebeş. Nedîndu-şi seama de diferenţă, Gâdea se repezi la el şi îi sări în braţe. „Mişu dragă, miorlăi Gâdea, am descoperit Graal-ul!”. „Ce-ai descoperit, mă?!”, zise Bendeac, uşor iritat. „Graal-ul!”. „Nu ştiu, n-am auzit… Nu l-am pierdut eu!”, îl expedie atotneştiutorul Bendeac şi dădu să se întoarcă pe platou. Atunci Gâdea i se aruncă în faţă şi, cu figura schimonosită de un zîmbet prea larg, îi arătă pagina respectivă din revista pentru femei. „Dar eu ştiu trucul ăsta de mult”, protestă Bendeac, şi încercă să-l împingă uşor pe Gâdea, care stătea între el şi cameră. Acesta însă nu se lăsă dat la o parte şi insistă: „Chiar nu-ţi dai seama, Mişule?! Mi-am găsit vocaţia! Ăsta e jurnalismul adevărat! Nu mai vreau politică! Vreau să-l uit pe Băsescu! Vreau horoscoape! Vreau teste care să-mi spună ce geantă se potriveşte personalităţii mele! Vreau să-mi petrec seara la emisiune dînd filmuleţe vechi şi semi-amuzante de pe Youtube! Vreau să vorbesc despre relaţii şi să fac topuri. Dar nu pot singur, măi, Mişulache! Mi-a promis Mircea că se bagă şi el. Spune, mă ajuţi?!”

Şi, de atunci, Gâdea, Badea şi Bendeac apar seara la televizor şi vorbesc despre dragoste, modă şi sex. După care se uită împreună la filmuleţe de pe Youtube, ca nişte prieteni vechi. Sfîrşit.