Am fost ieri la Urziceni cu Liverpool, pe stadionul Ghencea, acea hazna construită pe un cîmp nămolos din afara Bucureştiului unde întorc tramvaiele în lanul de porumb şi se ascultă muzică de care rîd şi maneliştii că-i subcultă. Mereu mi-a fost frică de stadionul Ghencea plin. Nu că ar face fanii cine ştie ce atmosferă (că nu reuşesc să înveţe decît maxim două silabe din orice cîntec – vezi tăp-tăp-tărărăp şi nu se coordonează nici dacă cîntă unul singur), dar atîta prostie înghesuită într-un spaţiu atît de mic poate crea oricînd o acumulare de vid neuronal care riscă să sugă orice particulă de bun-simţ care se află pe o rază de un kilometru. Einstein putea s-o explice mai bine, dar încerc şi eu: stadionul Ghencea plin poate provoca un cel mai distrugător fenomen fizic din Univers – o gaură neagră de imbecilitate.

Dar o arenă plină cu stelişti şi urziceneni deopotrivă este deja inconştienţă organizatorică şi ar trebui interzisă de regulamentul UEFA. Nicicînd n-a existat o asemănare mai mare între două populaţii decît aceea între suporterii Stelei şi cei ai Urziceniului. Există o singură diferenţă între ei: primii au trening Nike, ceilalţi Errea. În rest, aceeaşi geacă de piele, aceeaşi ceafă groasă, aceleaşi înjurături lipsite de substanţă şi umor, aceeaşi dezinvoltură în a scuipa seminţe şi, mai ales, aceleaşi priviri, gesturi şi reacţii într-atît de paralele cu inteligenţa încît nu se întîlnesc cu ea nici în cele mai perverse fantezii ale lui Euclid.

Sigur că eu am stat cu fanii lui Liverpool, la tribuna I. Dar, fiind cumva la marginea galeriei lor şi neexistînd pază sau garduri, am putut să intru în contact şi cu un gibon (stelist, c-avea fular) de dincolo. Cînd ăştia de la Liverpool începuseră să cînte ceva mişto de-al lor (puteţi asculta scandarea mai încolo, în acest post), toată tribuna a sărit să-i huiduie şi să-şi bage pulile în mamele lor englezoaice. Toată lumea, inclusiv gibonul. Şi l-am întrebat pe gibon, făcînd eforturi să par sincer mirat şi deloc agresiv, că era un gibon cît dulapul şi cu pumnii cît noptierele: „De ce huiduiţi?”. Surprins de întrebarea mea, gibonul a avut două secunde în care a privit în gol şi sînt sigur că s-a întrebat, în sinea lui, „Băi, chiar aşa! De ce plm huiduiesc (că nu ştie să conjuge, sic!) io? De ce îmi suflu mucii pe stradă? De ce nu termin clasa a patra? De ce mă fut în cur cu prietenul lu’ tata?”… Mă rog, de astea. S-a repliat însă repede şi, întorcîndu-şi privirea, a făcut un gest de lehamite cu mîna şi mi-a explicat politicos: „Ia mai dă-i în pula mea!”.

Din galeria lui ‘pool, e de menţionat doar că unul dintre liverpuleţi bea bere Neumarkt şi că, la un moment dat, altul a aruncat în teren cu un dildo. M-am şi mirat că n-a sărit Meme Stoica să-l ia în cur şi să fugă cu el la arbitru (că tot zicea el că i-a furat, după meci). Daţi click dacă vreţi să auziţi ce cîntecele de la Liverpool am învăţat io ieri pe stadion (plus unul cu travestiţi, că tot vorbirăm de MM).

1. Cîntecu’ lu’ Torres (cel la care huiduiau gibonii): „His armband proved he was a red, / Torres! Torres! / You’ll never walk alone it said, /Torres! Torres! / We bought the lad from sunny Spain, / He gets the ball, he scores again / Fernando Torres, Liverpool’s number nine!”

2. Cîntecu lu’ Gerrard: „Steve Gerrard Gerrard / He’l pass the ball 40 yards / He’s big and he’s fucking hard / Steve Gerrard Gerrard”

3. (Trebuia s-o pun şi pe asta) Parodia fanilor lui Manchester la cîntecul lui Torres (foarte bună, m-am rîs): „He’s half a boy and half a girl, / Torres! Torres! / He looks just like a transvestite, / Torres! Torres! / He wears a frock, he loves the cock / He sells his ass on Albert Dock / Fernando’s body, Britney Spears’s head!”