update – aveţi aici cronica mea: http://www.kamikazeonline.ro/2010/04/cum-miroase-basina-unui-mos-cam-tra-la-la/

Îl ştiu pe Visurât de la Radu, de pe vremea cînd se băteau ei la nu ştiu ce căcat de premiu al blogărilor. Evident că nu l-am urmărit. Dar m-am gîndit că poate Răducu exagerează aşa, cum mai face el de obicei, cînd îl caracterizează nu tocmai elogios. Dar veni zîua de azi şi citii o cronică a băiatului la un film pe care l-am văzut şi eu aseară şi a reuşit repede să se claseze pe primele trei locuri în topul celor mai proaste filme pe care le-am văzut în viaţa mea. Poker îi zice şi-i al lu’ băşinosu’ de Nicolaescu. Citiţi cronica mea în viitorul număr Kamikaze. Dar acum să vedem ce zice Visurât despre acest jeg de film care, după părerea mea, a tras înapoi toată cinematografia românească cu douăj’ de ani.

„“Poker”, in schimb, a fost surprinzator. Ma asteptam la o alta mizerie romaneasca, dar am fost placut surprins atunci cand am realizat ca nu-i deloc asa. Se aseamana intr-o oarecare masura cu “Supravietuitorul”, chiar daca are alta poveste. Ca si in “Supravietuitorul”, actiunea filmului se desfasoara in jurul unui joc (in “Supravietuitorul” era vorba despre ruleta ruseasca, aici avem poker).” – Habar n-am ce-i „Supravieţuitorul”, că noi, ăştia care obişnuim să ne uităm la filme, de obicei le dăm titlurile în original. Cît despre laitmotivul pokerului din filmul omonim, este folosit ca să justifice cea mai idiot clişeu construit vreodată şi pe care se bazează întreaga poveste a acestei infecţii de film: „viaţa e un joc de poker”. Profund ca o plăcintă cu brînză. Şi Visurât e un bou.

„Glumele din film sunt de bun gust (m-a mirat numarul foarte scazut de injuraturi), sunt ironizate cazuri din politica romaneasca (matusa Tamara devine matusa Alexandra), apare si Sergiu Nicolaescu in film (e normal, sunt rare filmele lui Nicolaescu in care nu apare si el) si, culmea, am simtit chiar o autoironie in scena in care apare.” – 1. Dacă tu ai impresia că glumele alea sînt de bun-gust, atunci te sfătuiesc să nu mai faci în viaţa ta vreo glumă. E prea riscant. 2. Cît despre autoironia pe care ai simţit-o, te-ai înşelat. E taman invers: megalomanie. Asezonată cu paranoia, teoria conspiraţiei şi umor de cea mai joasă factură. Şi tu eşti tîmpit.

„Un alt lucru surprinzator a fost falsitatea actorilor. Initial am crezut ca joaca prost dar, tinand cont de numele de pe generic (Mircea Diaconu, Vladimir Gaitan, Jean Constantin) si de faptul ca falseaza chiar toti, aleg sa cred ca superficialitatea a fost intentionata. Jojo joaca destul de prost (cred ca nu s-a chinuit prea mult sa falseze), iar interpretarea rolului de moldoveanca nu prea m-a impresionat. Dar, trecand peste toate acestea, este un film romanesc bun pe care il recomand.” – ahahahaha! CÎT DE PROST E VISURÂT!!! Deci, el îşi dă seama că actorii joacă prost, dar se gîndeşte „neaaaah, n-are cum, mă! Ăştia intenţionat joacă prost. Deci, de fapt, joacă bine!” Cam cît de tembel poţi fi ca să construieşti un asemenea raţionament?

Visurât, taică, e primul post pe care l-am citit pe blogul tău şi o să fie şi ultimul. Habar n-am, poate te pricepi tu la ceva, la calculatoare, la fracţii, la telenovele, plm… Dar te rog io mult, nu mai vorbi de filme şi de glume. Never ever. Nici dacă te torturează cineva. Te faci de căcat, îţi zic. Iar dacă, cumva, ai luat bani ca să lauzi acea diaree, tot nu te scuz. Decît dacă a fost de la un milion în sus.

PS – cît de curînd, o să vă las să vă delectaţi cu cronica mea la Poker.