Marin fusese un copil precoce şi era un tînăr inteligent. Cel puţin aşa îi zisese mă-sa şi doi colegi de liceu care aveau să-i dea bani. În copilărie s-a făcut rapid remarcat prin faptul că a învăţat să-şi facă nevoile afară de pe la 3 ani, cînd copiii vecinilor încă se mai răhăţeau sub masa din bucătărie. În şcoala primară a fost adoratul învăţătoarei, că scria cel mai repede după dictare şi lua numai zece. Pe la gimnaziu s-a prins că matematica e grea şi că, în general, munca nu te ajută la nimic. S-a nişat imediat pe ştiinţe inexacte şi a învăţat nişte date pe de rost la istorie. Abia în liceu, cînd s-a mutat la oraş şi a descoperit PC-ul, Marin şi-a descoperit vocaţia de artist. Doar că n-a ştiut din prima în ce domeniu. Într-a noua, a scris poezii cu vers alb. Într-a zecea, a încercat să înveţe să cînte la chitară. Într-a unşpea, s-a uitat la 24 de filme (dintre care 3 neamericane, despre care şi-a dat seama că se adresau unui alt public şi aveau un mesaj mai complex). Într-a doişpea, încă nu se hotărîse asupra viitorului său. Oscila între a se face DJ de club şi a lucra în cinematografie. Un timp, le-a făcut pe amîndouă, ba chiar a încercat să ia la facultate.

Acum, Marin nu face nimic. Doar că nu mai răspunde la „Marin”, pentru că toţi prietenii îi zic Mark. Trece în grupul său drept un băiat spălat şi dezgheţat şi vorbeşte înflăcărat, cu multe englezisme. Se pricepe la artă, dar excelează în cinematografie europeană, muzică trance şi darts. Are un blog cu nume pompos (unghiulmeuasupravietii.blogspot.com) pe care scrie noaptea, după ce bea pe ascuns două peturi de Lowenbrau. Îi ies nişte texte neinteligibile şi stupide pe care fix 349 de cretini unici le consideră a fi nemaipomenit de profunde. Fetele îl privesc cu admiraţie. Două chiar s-au îndrăgostit de el, pentru că părea un băiat care ştie ce vrea. Şi, într-adevăr, Mark nu face ceva doar de dragul de a fi făcut. O, nu. Mark parcurge etape. El nu spune chestii fără noimă. O, nu. Mark face steitmenturi. „Steitmentul, a explicat Mark la o nuntă, este atunci cînd, prin manifestări artistice primitive, îi faci pe ceilalţi să înţeleagă viziunea ta profundă asupra unui lucru”. Nici unul dintre cei aflaţi la masă nu a înţeles nimic, pe moment, dar au pus lipsa lor de perspectivă pe seama excesului de vinul roşu cam acru, de ţară. Acasă s-au gîndit mai bine şi au realizat că Mark (fost Marin) este un geniu creativ care va ajunge departe.

Şi chiar aşa a fost. La 45 de ani, Mark (fost Marin) şi-a îndeplinit, în sfîrşit, cele două visuri de pe vremea cînd era puştan: e DJ într-un club din Adjud şi o joacă marţea pe Desdemona într-o trupă de actori amatori de la Teatrul Mr. Gh. Pastia din Focşani. Ocazional, face statement-uri în maxi-taxi-ul Merţedes Sprinter care îi cară pe navetişti pe ruta Vârteşcoiu – Ploşcuţeni. Mark (fost Marin) e un artist şi aşa o să moară.

Mark eşti tu, boule.