Bă, şi se făcea c-ajungeam eu ieri, luni, într-un sfert de oră la redacţie. Cepulamea, îmi zic. Ajung la serviciu şi intru pe blog. Traficul la jumate şi nu comentase nima, deşi aveam ceva cu Badea. Na, te pomeneşti c-au murit toţi proştii din lume, mă gîndesc bucuros. Dar nu. Deschid messeneger-ul şi erau toţi acolo, online, cu statusuri care mai de care mai hazlii. Îmi zice unul „ce faci bă?”. „Plm, pe la muncă, ce plm să fac luni la ora 12, gen?”. „(se tăvăleşte pe jos de rîs ca boul) Păi ce bă, tu lucrezi de Rusalii?”. „De ce, mă?!”. Şi-atunci îmi pică fisa: o auzisem duminică pe Simona Pătruleasa zicînd ceva care începea cu „azi, la 50 de ani de la Înviere (…)”. Asta trebuia să fie! Erau toţi proştii la grătar. Îmi plecaseră toţi fanii corporatişti la picnic (că ăştia nu pleacă la grătar, că-s trendy şi nu mănîncă cefe la grătar, ci steak-uri).

Nouă de criză cel mai tare ne place să nu muncim. Eu, că-s la ziar, nu mă omor cu munca, dar muncesc constant. Adică şi de Paşte, şi de Crăciun şi de Futerea Maicii Domnului. Tocmai de aia sînt foarte sensibil la pasiunea oamenilor din jurul meu pentru zilele libere. Cînd se apropie cîte-o sărbătoare de astă stupidă, le flicăre urechile ca la iepuraşi cam cu două săptămîni înainte de eveniment. Cîteodată îi mai întreb eu aşa, în doi peri: „Ce pula mea aveţi, mă, de flicăriţi?”. Dar, dacă mă abţin, cu cîteva zile înainte sigur mă întreabă ei: „Ce faci de Adormirea Maicii Somnului (sau gen)?”. Mereu mă-ntreabă la fel, deşi ştiu că eu muncesc cam tot timpul. Şi eu le tot zic că mă duc să mănînc o ciorbă de burtă şi nişte mici la Paris, sau alte prostii din astea. Orice care să se pişe pe ieşirea lor patetică, aşa încît să-i descurajez cînd vor să-mi povestească de ea.

Deci, unde aţi făcut grătar ieri, domnilor?