– Să intre, spuse redactorul-șef Oreste Teodorescu, frecîndu-și mîinile, ocazie cu care inelele îi zăngăniră melodios și războinic, pentru că-și pusese la ghiul ringtone-ul Bătăliei de la Călugăreni.

Peste doar cîteva zile avea să se împlinească un an de cînd Oreste pusese bazele primului tabloid de spiritism și parapsihologie: Libertatea Extrasenzorială. Din păcate pentru el, criza lovise deja și în toate celelalte lumi paralele în care încercase să se refugieze. Nici ceea ce la început fusese rubrica cea mai de succes a revistei – Apariția de la pagina 5 – nu mai părea să aibă priză la cititori. Aceștia îi imputaseră în niște mailuri scandalizate tabloidizarea excesivă din ultimele numere, în care fantomele apăruseră fără nici un fel de cearșaf, lăsînd să se vadă totul și transformînd astfel rubrica într-una care s-ar fi pretat mai degrabă publicației Casa Lux, secțiunea pereți și tapeturi. Acum, însă, Oreste aștepta pe cineva foarte important. De trei zile toți cei șapte angajați stăteau pe teren, încercînd să dea de spiritul pe care Oreste îl voia pe prima pagină a acelui număr: cel al lui Jean Constantin. Terenul la ziariștii Libertății Extrasenzoriale însemna ca aceștia să se adune în jurul unei mese, să stingă lumina și să se țină de mînă, totul la lumina unei lumînări. La început, acesta fusese și secretul succesului: costurile extrem de reduse ale ziarului. În ultima vreme însă, parapsihologii lui Oreste încercau să-l tragă pe sfoară și, după fiecare ședință de spiritism mai lungă, veneau cu bonuri de benzină de milioane de RON. Acum însă, cînd băieții de la investigații îl anunțară că l-au găsit pe Jean Constantin, Oreste fu atît de fericit încît le aprobă pe loc o excursie mentală în Bali. E drept, la low cost.

Îmi bag pula, pînă aici am avut chef să scriu. Continuați voi dacă vreți, io m-am culcat. Noroc.