Dragă jurnalule, azi m-am mutat. M-am săturat de zona aia liniştită şi semi-luxoasă din Militari unde dădeam 370 de euro şi aveam tot ce trebuie, inclusiv senzaţii tari în trafic circa o oră şi jumătate pe zi, în fiecare zi. Am vrut mai aproape de serviciu.

Prima ofertă era perfectă, dar am ratat-o. N-am avut bani de avans la mine şi i-a dat altcineva între timp. O să visez opt ani la apartamentul ăla. Poate, din cînd în cînd, o să mai vin pe furiş lîngă el, să-i admir ferestrele de la parter şi să-i fac poze la care să mă masturbez în noua mea casă. A doua: pe Titulescu, lîngă primărie. E un bloc frumos, mi-a spus doamna de la agenţie, celebrul bloc pe semicerc, două camere decomandat, mobilat şi utilat modern. Desigur, i-am zis, blocul semicerc, deşi habar n-aveam care-i ăla. Şi apartamentul e magnific, zicea, l-am convins cu greu pe proprietar să-l lase la 400 de la 450 special pentru dumneavoastră, domnule. Vai, doamnă, dar nu trebuia! Doamnă, eu am şi un căţel. Domnule, mai bine nu-i spuneţi, că e bătaie mare pe el şi poate nu vă acceptă, oricum am aranjat să-l vedeţi primul, înaintea hoardelor de doritori pregătiţi să plătească chiar şi 830 de euro pe lună. Doamnă, sînteţi o doamnă! Domnule, mă faceţi să roşesc! Doamnă, nu am mai întîlnit pe nimeni ca dumneavoastră, care să-mi vrea binele la un preţ cît mai scăzut, sînteţi agenta mea imobiliară preferată. Domnule, dar staţi să vedeţi apartamentul, mă veţi cere în căsătorie! Doamnă!!! Domnule!!!

Am ajuns la Titulescu, e zona în care se lucrează la pod. Doamna mi-a arătat blocul, era blocul semicerc. Ah, doamnă, îi zic, şi nu mai apuc să termin fraza, pentru că mă pierd într-un zîmbet timid şi recunoscător. E chiar blocul semicerc! Da, domnule, zice ea zîmbind fericită că mi-a putut fi de ajutor, doar nu credeaţi că vă mint. Urcăm? Urcăm.

Se deschide uşa. Pe jos – gresie ca tabla de şah, alb cu negru. Doamnă, cît rafinament! Haideţi să facem un şah! Ia staţi dumneavoastră aicea, la E2, lîngă statueta cu Iisus plîngînd pe cruce. Aşa! Iar domnul proprietar să stea ici, pe locul regelui, lîngă bibeloul în mărime aproape naturală cu cal negru cabrat. Iar eu o să stau pe locul nebunului, dacă îmi permiteţi, exact pe pătrăţelul de gresie care acoperă reprezintă bucătăria. Şah, domnule, zice doamna, şi-mi întinde un contract. Mai am o cale de scăpare: în sufragerie. Mă refugiez lîngă canapeaua neagră de imitaţie de piele, crăpată în forma hărţii hidrografice a Amsterdamului. Dar doamna de la agenţie şi proprietarul dau şah, din nou, blocînd cu corpurile lor uşa sufrageriei şi ridicînd ameninţător contractul deasupra capului, cum ridica ucigaşul din Psycho cuţitul. Doamnă, domnule, sînt mat, nu mai am unde să fug decît în spatele televizorului Philips de 29 de kilograme, model 1997. Unde pula domniei mele semnăm mai repede, că nu-i nici un birou în casa asta?! Hai pe frigider! Aoleo, ăstuia îi cade uşa, mai bine nu semnăm pe el. Nici pe perete, că poate stricăm petele subtile de gri aruncate pe albul varului în mod artistic-abstract, ca şi cînd un uriaş s-ar fi frecat cu sacoul de toate zidurile. Hai pe mobila asta în alb şi negru din bucătărie. Vai, doamnă, cum se asortează cu gresia şi cu faianţa, şi ele tot alb cu negru. Cum v-a venit ideea, domnule proprietar? Apropo, dumneavoastră staţi afară pînă semnăm noi contractul, că poate ne blocăm aici.

Gata, am semnat. 1000 de euro 1+1+agenţie, s-auzim de bine. A fost o plăcere, doamnă. Domnule, oricînd, mi-e teamă deja să nu fac o pasiune nesănătoasă pentru dumneavoastră, nu-i deloc profesionist ceea ce fac. Vai, doamnă, mi-aţi dat blocul pe semicerc, nu o să vă uit în veci! După ce o să văruiesc, o să cumpăr frigider, dulap, birou şi canapea, promit să vă chem pe la mine. Şi poate atunci, domnule proprietar, dacă tot vă reparăm casa, poate mai umblăm un pic la chiria aia.

Să zică Piticigratis dacă exagerez cu ceva cînd îmi laud atît noua casă, că el a avut onoarea s-o vadă primul.