Germania defilează în Africa de Sud cu cea mai tînără echipă cu care a venit vreodată la un Campionat Mondial.

M-am săturat să am dreptate cu toţi amatorii ăştia de comentatori de pe blog. Am zis că Germania bate Anglia rău, era unu’ lăudăros care-şi zicea Aramis pe-aici, care-a zis că-mi suge pula dacă se întîmplă aşa. De atunci n-am mai auzit de el. Pe urmă, a venit ălălalt, Jimerino. Că Germania nu bate Argentina, cică. N-a fost departe de pronostic, de-abia de-abia le-au dat 4-0. Acum s-ar putea să nu-l mai văd nici pe el pe-aici. V-o zice tatăl vostru: singurii care îi pot bate pe nemţi sînt spaniolii, ăia de care vă spuneam deunăzi că nu-mi place că freacă mingea cu tiqui taka lor. Şi cred că Spania va fi în finală. În rest, mă bucur că s-au calmat frecangiii ăştia de la ziarele de sport, care tot cîntau prohodul Europei şi lăudau America de Sud pentru echipele ajunse în număr mare în fazele finale. Ei, uite că Europa s-a pişat pe America de Sud. Şi măcelul continuă deseară, cu Paraguay.

Ozil s-a pişat pe Messi. Messut n-a jucat tocmai bine, dar şi cînd joacă slab are ceva din eleganţa lui Zidane. Klose a recuperat mai multe mingi decît Mascherano, plus două goluri. Perfect. Schweinsteiger i-a arătat lui Messi cam cum se driblează: fără floricele. Dai mingea pe lîngă adversar şi fugi. Mi-au mai plăcut Mertesacker şi Friedrich. Primul a luat o minge în faţă şi nici nu s-a clătinat, iar al doilea a fost călcat urît de jegosul de Messi şi s-a ridicat imediat, ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. După ani de zile de uitat la fotbal, pot în sfîrşit să spun: Germania e o echipă frumoasă. Şi ştim cu toţii de la Lineker ce se întîmplă cînd Germania joacă bine… Deşi, v-am spus, eu încă aş paria pe Spania.