În clasa a zecea eram un băiat neînchipuit de cuminte: făceam sport, citeam romane de dragoste franțuzești, nu ieșeam în oraș, nu beam și cu siguranță nu futeam și nu dădeam la mui. Ba mai mult, nici nu îmi imaginam că sexul oral ar putea exista în realitate. Îl consideram o invenție strălucită și teribil de originală a scenariștilor de filme porno, menită însă să rămînă doar o perversiune suavă pe platourile de filmare ale decadenței. Nu aș fi văzut nici o fată normală în stare de așa ceva, iar ca eu să beneficiez de o asemenea tratație mi se părea de-a dreptul imposibil.

Locul în care am dat prima semi-muie se numea Reminex și era o bodegă infectă din orașul Motru, amenajată într-un fel de căsuță kitchoasă de lemn. Localul era împărțit în trei încăperi: una imediat în stînga, cum intrai, mereu plină de fum și în care ratații tineri ai orașului jucau rummy. Dacă înaintai în hol, pe dreapta, era o cameră cu măsuțe de plastic aproape decente, dar care nu-ți spuneau nimic și nu te îmbiau la cheltuit. În fine, în stînga, era o cameră situată în beznă totală, cu mese și canapele. Habar n-am de ce patronii preferaseră întunericul absolut pentru acea a treia parte a barului. Vă vine sau nu să credeți, nu am încercat niciodată să-mi explic chestia asta, pe atunci. Iar posibilitatea ca aceea să fi fost o cameră de futut o excludeam, vă dați seama, din start.

Florica (n-o chema așa) era o fată cuminte și tăcută de la țară. Ochi mari, de păpușă ieftină, față rotundă și gură strîmbă, aproape frumoasă. Nu știam că mă iubește (pentru că nu aș fi văzut vreun motiv plauzibil pentru care s-o facă) și habar n-am de ce-am intrat atunci împreună în Reminex să bem un suc. De fapt, de aia am intrat: ca să bem un suc. Recunosc că posibilitatea unor atingeri intime și a unei glorioase dureri de burtă după două ore de erecție m-au făcut să aleg încăperea întunecoasă și canapeaua din colțul cel mai îndepărtat de intrare. După prima gură de suc, i-am pus mîna pe țîțe. Aveam pulsul 100. Probabil ca să se convingă de asta, după a doua gură de suc, fata mi-a luat pulsul direct de la arterele pulii, care (apropo, fără legătură cu subiectul)  încă era înzestrată cu acea pieliță nenorocită ce-i unea vîrful de marginea prepuțului. La a treia gură de suc, fiecare explora, cu mișcări stîngace, conținutul chiloților celuilalt. Ea s-a prins mai repede ce trebuie să facă, la a patra gură de suc, și a început mișcarea sus-jos care mi-era atît de cunoscută, dar doar din intimitate. La a cincea gură de suc și puls 120, i-am pus o mînă pe ceafă și m-am prefăcut că vreau s-o pup. Și chiar am pupat-o, dar, în același timp, am mărit constant presiunea mîinii pe ceafă. Grumazul îi rezista eroic, dar părea să fie singura formă de opoziție. Nici gura, nici mîinile nu i-au protestat împotriva faptului că o împingeam cu fața spre marginea mesei. Cînd capul îi ajunsese în dreptul pieptului meu, deja ansamblul format din mîna mea și gîtul ei tremura vizibil, în încleștarea epică a celor două forțe opuse, una îndreptată spre poziția normală de stat la masă, cealaltă îndreptată spre poziția de muie. Văzînd că și-a concentrat toată demnitatea în gît, am știut ce am de făcut. I-am pus și cealaltă mînă pe ceafă și am împins decisiv, maiestuos, într-atît de hotărît încît era cît pe-aci să-i scot un ochi. Mi s-a părut că au trecut două ore pînă în sfîrșit s-a hotărît să pună gura pe ea. A făcut-o ca o proastă, cu prea puține buze și prea mulți dinți. Chiar și-așa, însă, de-atunci mi s-a părut că au trecut cinci secunde (de fapt trecuseră, probabil, vreo trei) pînă am ejaculat neîndemînatic, pe fața ei, pe șortul meu, și mai ales pe canapeaua aceea îmbîcsită. Ne-am ridicat ca niște roboți și am părăsit incinta. Imediat după noi, pe aceeași canapea, s-a așezat alt cuplu. M-am simțit vinovat pentru ce vor fi găsit acolo. La ieșire, ne-am spus ”pa” și am plecat în direcții opuse. Avea un ochi roșu, atît îmi mai amintesc.