Am descoperit Facebook-ul recent. Acum vreun an și ceva îmi povestea despre el o colegă blondă cu sîni mari și mentalitate avangardistă care a stat prin Europa de Vest mai mult decît am stat eu pe WC. Mi-a zis că feisbucul e ceva foarte cool și i-am dat o replică acidă, ceva în care-l comparam cu Hi5-ul. În fine, n-am timp (și-o să vă rog să mă scuzați pentru asta) să fac acum o recenzie a Facebook-ului, pentru că aș avea foarte multe de spus și n-aș mai ajunge la cele opt ședințe de azi. Voiam doar să remarc că Facebook-ul te ajută chiar și mai mult decît Hi5-ul să te faci de căcat. Toate detaliile alea intime ce țin de preferințe muzicale, literare sau sexuale pe care ți le cere contul (și pe care mulți, vai, și le dezvăluie) urlă din toți rărunchii: ”COMPLETEAZĂ-MĂ CA SĂ TE FACI DE CĂCAT! COMPLETEAZĂ-MĂ ȘI FĂ-TE DE CĂCAT!”. Tocmai asta mi-a schimbat părerea despre Facebook. Un instrument care îi ajută pe oameni să se facă de rîs nu poate fi chiar atît de rău. Și chiar nu e. Cu cît sînt mai mulți proștii care folosesc Facebook-ul, cu atît toată lumea va fi mai mulțumită: proștii pentru că vor avea iluzia socializării, șefii feisbucului pentru că vor face bani și eu pentru că o să am de ce rîde. Exemplele sînt nenumărate, dar mă opresc la cel mai recent. Am descoperit o duduie care are la ”Favorite Quotations” următorul citat: ”Viața e mai tare decît mizeriile ei.” Asta trebuie să fie cea mai stupidă chestie pe care a spus-o cineva vreodată. Faptul că s-ar părea c-a spus-o Bacovia e complet irelevant. Toți avem momentele noastre proaste, uneori chiar ni se întîmplă să spunem lucruri complet fără sens, neștiind că la un moment dat, mult timp după ce-a dat un tramvai peste noi (știu că tramvaiul a dat peste Labiș, dar sună frumos), cineva ne va cita umectat stupizenia. Pun pariu că la fel pățea pînă și Bacovia. Stătea el și scria Plumb la o masă instabilă, într-o cameră întunecoasă și mizerabilă, uitîndu-se pe fereastră cum plouă, și la un moment dat și-a zis: ”Mă fut în căcaturile astea emo ale mele! Viața e mai tare decît mizeriile ei! Mă duc la bordel!”. Și Bacovia s-a dus la curve și a plătit pentru sex. Pentru că Bacovia nu era Eminescu. Bacovia nu putea să agațe pe nimeni cu ”Sînt cîțiva morți în oraș azi, iubito, / Chiar pentru asta am venit să-ți spun”. Vă dați seama că gagica i-ar fi dat urgent o replică conținînd ”morții mă-tii”. Bacovia pierdea, deci, singura parte bună din a scrie poezii: pizda potențială. E ca și cînd eu aș scrie un blog despre mașini.

PS – pe de altă parte, dacă mă gîndesc la istoricul amoros al lui Eminescu și la modul nu tocmai onorant în care a mierlit, nici măcar cu ”O, rămîi” nu cred că se futea prea mult, pe vremea aia.