Mîine plec în concediu, la Barcelona. Sînt atît de nerăbdător încît am simțit nevoia să fac ceva absolut banal în noaptea trecută, să bifez un gest de rebeliune adolescentină și stupidă, să mă port ca un puștan virgin căruia maximul de coioșenie i se pare să spună ”pulă” de față cu maică-sa: la ora 3 dimineața, deci, în drum dinspre serviciu spre casă, mi-am cumpărat o șaorma. Dar am simțit că asta nu e de ajuns. Perspectiva sosurilor conjugate intrîndu-mi direct în vene, direct în colesterol, și așezîndu-se în grăsimea din jurul buricului mi s-a părut de-a dreptul rizibilă. Așa că am oprit la un PECO și-am luat 2 beri Pilsner Urquell. Cînd să le plătesc, m-am gîndit mai bine și-am mai luat una. Ca să fie, să nu trebuiască, cum spune știm noi cine. Acasă, am parcat mașina pe locul celui mai rău vecin și am închis ușa cu un gest de balerin, cu piciorul, în timp ce cu mîinile îmi protejam rucsacul, berile și șaorma.

Cînd scriu asta sînt deja la a treia bere. Șaorma s-a dus de mult. Ultimul gest de James Dean a fost să nu mă spăl pe dinți. În timp ce caloriile din bere se adaugă celor de la șaorma și nu pot fi arse din cauza lipsei celei mai mici mișcări, așa că vor fi transformate în osînză, resturile alimentare rămase printre dinți și prin aparatul dentar se vor degrada și se vor împuți, iar dimineața voi avea în gură un gust de cîcat, cum nu-i place știm noi cui.

Am o atitudine atît de forțat-pleziristă și un discurs atît de îmbîcsit încît trebuie să recunoașteți că am nevoie de o vacanță într-un oraș frumos.

Daaaaaaaaaaar, dacă sînteți cuminți și-o futeți pe Lorena cît sînt plecat, poate vă mai povestesc una-alta și de pe-acolo.