Motto: ”La marșul sărăciei din piața disperării s-a aruncat cu ouă” (titlu la Realitatea TV)

Următorul dialog este absolut real și a avut loc între doi vecini. Cei doi vecini nu sînt nici tineri, nici bătrîni. Nu stau nici la casă, nici la bloc. Nu sînt nici moldoveni, nici olteni, nici ardeleni. Sînt doi vecini eterni, ubicui și absolut medii care discută despre grevă.

Vecin 1: Ce faci, bă, Vicențiule, nu ești la servici?!
Vecin 2: Nu, bă, Aritoane, că azi avem grevă…
V1: Unde aveți grevă, bre?!
V2: Ete-aci, peste drum, în Piața Disperării…

V1: Bă, Vicențiule, îmi permiți să fac o remarcă deconcertantă?
V2: Poți, dară!
V1: Tu nu ești în piață, bă, tu ești aici, stai cu socoteala-n sus la televizor!

V2: (scărpinîndu-se la testicule și rîgîind) Știu, bă, lasă-mă, că-mi vine să mor!
V1: De ce, mă, ce-ai?!
V2: (o lacrimă i se scurge pe obraz și se amestecă cu dîra de bere din colțul gurii) N-am bani, bre! Nu-mi permit să merg la grevă… Nu m-am calificat. Cică la liderii sindicali că-s prea sărac. Mi-or zîs: ”Nea Vicențiule, om fi noi amărîți și disperați, dar nici chiar așa, ca matale, să n-avem cu ce să aruncăm…”. Și-au clătinat din cap ete-așa, le-o părut rău de mine…

V1: Ce să arunci, bre?!
V2: Păi știu și eu, Aritoane? Aruncă care mai de care, scuză-mi te rog cacofonia. Azi, de exemplu, au aruncat cu ouă. Dar te acceptau și dacă veneai cu roșii, cu butelii, cu sticle de bere goale, cu casete de manele vechi și tot așa…
V1: Și tu chiar n-ai găsit nimic cu care s-arunci, uăi?
V2: Păi, cu ce să arunc, spune și tu!? Că pînă și copiii erea plecați la școală! Măcar cu ăla mic să fi azvîrlit după d’alde Boc, poate mă dedea și pe mine la știri!…

V1: Bă, Vicențiule, știi ce mă gîndeam eu?
V2: Nu, bă, că nu-s Doru Pîrv, să știu ce te gîndești tu. Hăhăhă! Ce?!

V1: Haidi, mă, să facem și noi greva noastră! Cum zici că s-a numit a ăstora?
V2: (clătinînd din cap a compasiune) Marșul sărăciei, mă…
V1: Bă, e buni, s-au branduit perfect, ‘tu-i în cur pe mă-sa! Dar noi putem să fim mai buni!… (entuziasmat) Știu! Hai să facem și noi marșul sub-sărăciei! Greva subzistenței, Vicențiule! Protestul ălora mai săraci ca săracii!
V2: Bine, Aritoane, dară noi cu ce aruncăm la greva asta a noastră? Că tăt trebîie să aruncă cu ceva!…

V1: (apoteotic) Noi aruncăm cu insulte, bă!
V2: (dezamăgit) Da, Aritoane, dar insultele nu se sparg și nu se împrăștie pe sacou…
V1: (decisiv) Poate insultele tale, bă!

V2: Și, în fond, de ce ne-apucarăm noi să facem grevă? Că nu-mi mai amintesc…
V1: Că sîntem nemulțumiți, bă, de aia!
V2: De cine, mă?!
V1: De TOT, bă, Vicențiule. Că așa e oamenii deștepți, băăă!
V2: Aritoane, o fi cum spui tu, nu zic… Dar io, cînd sînt nemulțumit de nevastă-mea, de exemplu, iese ea în stradă, nu ies io! Hăhăhă!

V1: Just, bă, Vicențiule! Just! Să iasă în stradă Boc cu Băsescu, dacă sîntem noi nemulțumiți, dă-i în pizda mamii lor! Păi, după ce că tot noi sîntem năpăstuiți, tot noi să ieșim în stradă?!…
V2: Bă, Aritoane, da’ nu dai şi tu o bere, în cinstea grevei?
V1: Dau, bă. Dau şi două, să avem amândoi cu ce arunca dup-aia!
V2: Hai, să trăieşti! Eşti cel mai bun vecin al omului!